Regina-mamă Elena. Mariajul și despărțirea de Carol al II‑lea (Editura Corint)
„Cartea Simonei Preda este, simultan, un roman de familie, un roman sentimental și un roman istoric. În ciuda titlurilor, a blazoanelor poleite, a apartenenței la ilustre încrengături aristocratice europene, impresia pe care o ai, citindu-le amintirile, interviurile, notațiile de jurnal ori corespondența, e că ne aflăm în fața unor simpli (chiar dacă înstăriți) burghezi. Aerul de operetă triumfă adeseori asupra celui de presupusă marțialitate nobiliară. Intrigile, dramele, conflictele, aranjamentele și deznodământurile nu diferă prea mult de subiectele prozelor-foileton care încântaseră clasa de mijloc de la sfârșitul veacului anterior. Deși trăiau într-un secol al marilor răsturnări tehnice, științifice și de morală, personajele cărții lâncezesc într-un decalaj istoric pe care-l subliniază cu asupra de măsură întregul lor comportament”. (Mircea Mihăieș)
CRONICI/ RECENZII:
Mircea Mihăieș. Monarhismul de hârtie (marginalia.ro)
„O simplă consemnare, precum cea de față, nu poate cuprinde toate aspectele puse în lumină de o carte atât de bine gândită și pusă în pagină. Se pot identifica cu ușurință cel puțin nivelurile de lectură deja semnalate (roman de familie, roman sentimental, roman istoric). Dar se pot citi și rânduri de-o extraordinară forță expresivă, precum cele în care micul rege Mihai își reîntâlnește tatăl întors din exil. Sau nenumăratele fragmente din care se constituie portretul unei femei cu o existență dramatică. Sitta, cum era alintată viitoarea regină-mamă, a fost, pe rând, o tânără femeie atrăgătoare, o amazoană, un personaj frivol, cu plăcerea de a se îmbrăca după ultima modă pariziană, o femeie dezamăgiră, înșelată, iubitoare de „ordine, curățenie și bune maniere” (e caracterizarea soacrei sale), o însigurată, o mamă excesiv de protectoare. Imaginea finală e aceea a unei delicate femei-statuie, plutind parcă indiferentă, cu o răceală marmoreeană, fumând nestăpânit și privind cu ochi miopi la o lume pe care nu o înțelegea și de care nu era în niciun chip atrasă.” (Mircea Mihăieș)
„Cartea Regina-mama Elena. Mariajul si despartirea de Carol al II-lea, editata de Simona Preda si publicata de Editura Corint, ne releva o personalitate care a fost de-a lungul timpului fiica de rege, sora de rege, nora de rege, sotie de viitor rege si mama de rege. A fost respectata pentru statutul ei de mama a regelui Mihai, dar se spune despre Regina Elena ca nu a fost cu adevarat cunoscuta, fiind totusi iubita de romani in situatia de victima a unei casatorii nereusite cu Carol al II-lea.
S-a nascut in una dintre cele mai ilustre familii din istorie, in stravechea dinastie a Danemarcei, care domnea si in Grecia. Era descendenta directa a reginei Victoria a Marii Britanii si a mai multor imparati ai Germaniei.
Autoarea, Simona Preda, isi propune sa realizeze in aceasta carte un colaj al evenimentelor majore din viata Reginei Elena, din momentul casatoriei cu Carol si pana cand a fost obligata sa paraseasca Romania, pe 2 noiembrie 1932.” (Veronica Ștefan)
„Simona Preda îmi pare a fi o apariție inedită în peisajul istoriografic autohton întrucât îmbină două trăsături fundamentale în cercetările sale: seriozitatea științifică, sprijinită pe o documentare exhaustivă și un talent narativ, încărcat de o sensibilitate aparte, așa cum este cazul lucrării de față. Cincinat Pavelescu, ironizându-se excesiv prin intermediul epigramelor sale, se întreba ce este, de fapt, poet sau magistrat? La rândul nostru ne putem întreba, ce este Simona Preda, istoric sau romancier? Pe de o parte avem de a face cu o prezentare impecabilă a faptelor, model pentru generațiile mai noi de istorici, pe de altă parte, ne aflăm în proximitatea unui talent expozitiv ireproșabil. Probabil că de aceea subiectul prezentei lucrări i-a venit mănușă autoarei, care a reușit să redea o narațiune captivantă și credibilă în același timp. De altfel, tind să cred că Simona Preda a vrut să ne expună o poveste, una adevărată însă, marcată de lumini, dar mai ales de umbre și tragism. Dar, așa cum remarca Paul Veyne, în fond, ce este istoria dacă nu o poveste veridică?” (Bogdan Caramfilof)
Marcel Tolcea: Au malheur des dames (Revista Orizont)
„În fapt, Simona Preda ne propune un colaj din documente istorice edite și inedite, dar și din cărţi sau articole ce așază în prim-plan destinul a două femei: pe cel al Reginei-mamă Elena și pe cel al Reginei Maria. Fiecare, nefericită în gama
ei, dacă se poate spune așa. Elena, într-o ipostază umilitoare de femeie înșelată în văzul lumii și părăsită de Carol, îndepărtată apoi de copilul ei, Mihai și, de parcă toate astea nu ar fi fost de ajuns, acablată de vicisitudinile ce se abat asupra Casei Regale a Greciei în urma cărora părinţii ei, regele și regina, aleg calea exilului. Cât privește destinul Reginei Maria, se știe, ea a avut parte de toate alinturile: un soţ iubitor, familie mare, frumuseţe, șarm, persuasiune, amanţi, implicare politică la 1919, empatie dinspre și faţă de nora ei Elena, dar nu și un fiu la înălţimea Tronului.” (Marcel Tolcea)
Vasile Popovici: Cum erau ei (Revista Orizont)
„Încetul cu încetul, chipurile trecutului nostru regal se animă pe măsură ce arhivele se deschid, se reeditează vechi studii și se fac altele noi. Lumea regilor noștri se colorează când intrăm în intimitatea ei plină de pasiuni și contradicții. Eroii ies din cadrele portretelor oficiale și se umanizează. Istoria devine roman. La opera de resuscitare prin imaginar adăugăm de azi și volumul Simonei Preda despre prințesa Elena, Regina-mamă, soția lui Carol al II-lea”. (Vasile Popovici)
Ina Maria Stoica: Între glasul poporului și iubirea necondiționată a unei mame (Ziuarul Lumina)
„Cartea Simonei Preda are un loc bine definit în ceea ce privește monarhia în România, prin diversitatea materialelor de natură memorialistică, dar și inedite arhive, ce reprezintă o poartă pentru a o cunoaște îndeaproape, cu un ochi uman, pe cea care timp de 11 ani a fost dedicată poporului român, o regină înzestrată cu noblețe sufletească, dar și cu sârguința unei mame, înainte de a fi regină. Stilul originar, limpede, plin de farmec și deloc eclatant, vădit cu o scriitură bine rânduită, cu o empatie de om, înainte de scriitor, face din cartea Simonei Preda o invitație către lectură, dar și o rememorare a trecutului istoric, o întâlnire spirituală și bogată cu o forță feminină pierdută în filele istoriei.” ( Ina Maria Stoica )