{"id":262,"date":"2021-09-20T11:20:09","date_gmt":"2021-09-20T11:20:09","guid":{"rendered":"http:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/?p=262"},"modified":"2021-09-20T19:15:47","modified_gmt":"2021-09-20T19:15:47","slug":"intilnirea-dintre-arta-si-politica-e-ucigatoare-pentru-arta-interviu-cu-pianistul-si-scriitorul-andrei-vieru","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/intilnirea-dintre-arta-si-politica-e-ucigatoare-pentru-arta-interviu-cu-pianistul-si-scriitorul-andrei-vieru\/","title":{"rendered":"\u201e\u00cent\u00eelnirea dintre art\u0103 \u0219i politic\u0103 e ucig\u0103toare pentru art\u0103\u201d – interviu cu pianistul \u0219i scriitorul Andrei VIERU"},"content":{"rendered":"\n

Andrei Vieru este pianist, scriitor \u0219i matematician rom\u00e2n.<\/em> A urmat studii de pian la Conservatorul din Bucure\u015fti, ca elev al lui Dan Grigore, \u015fi cursuri de interpretare cu Carlo Zecchi, Lev Naumov \u015fi Philip Herschkowitz. Din 1988 s-a stabilit la Paris. A sus\u0163inut concerte \u015fi recitaluri at\u00eet \u00een Fran\u0163a, c\u00eet \u015fi \u00een Germania, Marea Britanie, Belgia, Italia, Spania, Republica Ceh\u0103. Socotit de critica muzical\u0103 un formidabil interpret al lui Bach, a \u00eenregistrat pentru prestigioase case de discuri <\/em>Varia\u0163iunile Goldberg, <\/em>Arta Fugii, <\/em>Clavecinul bine temperat, dar \u015fi Beethoven (<\/em>Varia\u0163iunile Diabelli) sau Mussorgski (suita <\/em>Tablouri dintr-o expozi\u0163ie).<\/em> Dintre volumele sale men\u021bion\u0103m: <\/em>Le gai Eccl\u00e9siaste, subintitulat <\/em>Regards sur l\u2019art, Editura Seuil, colec\u021bia <\/em>R\u00e9flexion, 2007, (<\/em>Ecleziastul vesel, Curtea Veche Publishing, 2014), <\/em>volumul <\/em>\u00c9loge de la vanit\u00e9, Editura Grasset, 2013, pentru care prime\u015fte premiul Casanova (atribuit autorilor europeni care scriu direct \u00een francez\u0103),<\/em> Elogiul vanit\u0103\u021bii (Humanitas, 2016).<\/em><\/p>\n\n\n\n

Sus<\/em>\u021b<\/em>ine<\/em>\u021b<\/em>i o pledoarie pentru educa<\/em>\u021b<\/em>ia muzical<\/em>\u0103 \u00ee<\/em>n <\/em>\u0219<\/em>coal<\/em>\u0103<\/em>. C<\/em>\u00ee<\/em>t de important<\/em>\u0103 <\/em>este muzica <\/em>\u00ee<\/em>n formarea unui copil, a unui t<\/em>\u00ee<\/em>n<\/em>\u0103<\/em>r?<\/em><\/p>\n\n\n\n

\u201ePolifonia, ca \u0219i \u0219tiin\u021ba, este specific\u0103 civiliza\u021biei noastre occidentale. Folosesc termenul de polifonie<\/em> pentru a desemna nu doar contrapunctul, ci \u0219i armonia occidental\u0103. (\u2026) E posibil s\u0103 fie cea mai inedit\u0103, cea mai original\u0103 \u0219i desigur cea mai miraculoas\u0103 realizare a civiliza\u021biei noastre occidentale, chiar \u00een mai mare m\u0103sur\u0103 dec\u00eet \u0219tiin\u021ba\u201d, scrie filozoful Karl Popper.<\/p>\n\n\n\n

F\u0103r\u0103 s\u0103-l contrazic pe celebrul filozof, spun altceva: c\u0103 polifonia reproduce caracteristicile g\u00eendirii umane. \u00centr-un fel, este o alegorie a ei. O metafor\u0103 nu a limbajului cum cred unii, ci chiar a g\u00eendirii. G\u00eendirea omului se desf\u0103\u0219oar\u0103, precum muzica, \u00een timp. \u0218i e polifonic\u0103. \u00cen s\u00eenul ei se nasc consonan\u021be \u0219i disonan\u021be, unele rezolvabile, altele nu. Astea ar fi doar c\u00eeteva din asem\u0103n\u0103rile de ad\u00eencime dintre polifonie \u0219i g\u00eendire. Am un capitol \u00eentreg despre asta \u00een Ecleziastul vesel, <\/em>carte reeditat\u0103 de cur\u00eend de editura Curtea Veche.<\/p>\n\n\n\n

Argumentul multora c\u0103 muzica, precum, s\u0103 spunem, latina sau matematica, nu-i folose\u0219te omului \u00een via\u021b\u0103 la nimic e o t\u00eempenie utilitarist\u0103. Muzica dezvolt\u0103 g\u00eendirea \u0219i l\u0103rge\u0219te orizontul.<\/p>\n\n\n\n

Dezvolt\u0103 g\u00eendirea – a\u0219a cum spune\u021bi – dar, din punct de vedere etic, moral, ne face muzica mai buni?<\/em><\/p>\n\n\n\n

Nu cred c\u0103 exist\u0103 pe lumea asta vreo disciplin\u0103, vreo \u00eendeletnicire, vreo doctrin\u0103 care s\u0103 garanteze progresul moral al tuturor indivizilor care o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103. Dac\u0103 ar pretinde cineva c\u0103 a descoperit vreo asemenea re\u021bet\u0103, a\u0219 pleda \u00eempotriva ei. Fiindc\u0103 efectul e totdeauna contrar.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen art\u0103 s\u00eent frontiere? Se poate vorbi despre limite <\/em>– <\/em>ideologice, culturale, politice, sociologice, psihologice <\/em>\u0219<\/em>i geografice <\/em>– <\/em>atunci c<\/em>\u00ee<\/em>nd vine vorba despre art<\/em>\u0103<\/em>?<\/em><\/p>\n\n\n\n

Frontierele din interiorul artei – de pild\u0103, frontierele dintre genuri – \u00eel confrunt\u0103 pe creator cu adev\u0103ratele probleme ale crea\u021biei. De c\u00eend m\u0103 \u0219tiu, m-au interesat operele de art\u0103 care \u00ee\u0219i dep\u0103\u0219esc genul, care \u021bin de mai multe genuri simultan.<\/p>\n\n\n\n

Arta a comportat totdeauna reguli, restric\u021bii, canoane. Geniile au \u0219tiut totdeauna s\u0103 se ia la tr\u00eent\u0103 cu ele \u0219i s\u0103 le dep\u0103\u0219easc\u0103. De c\u00eend lumea, inova\u021bia \u00een art\u0103 s-a produs printr-o tensiune \u00een raport cu tradi\u021bia, nu prin ignorarea acesteia. A\u0219 cita, aici, faimoasa maxim\u0103 a lui Gustav Mahler: \u201etradi\u021bia e \u00eentre\u021binerea focului, nu venerarea cenu\u0219ii.<\/p>\n\n\n\n

E paradoxal c\u0103, \u00een anii \u201980, \u021bi se spunea destul de des, chiar la \u0219coal\u0103, c\u0103 adev\u0103rata art\u0103 apare \u00een condi\u021biile echilibrului dintre tradi\u021bie \u0219i inova\u021bie. Acest \u201eechilibru\u201c e de fapt un hotar. Tocmai grani\u021bele dintre concepte s\u00eent, deseori, cele mai interesante. \u00cen problematica frontierelor, cele dintre art\u0103 \u0219i non-art\u0103 ocup\u0103 \u00eens\u0103 un loc special. \u00cen secolul XX ele au tins s\u0103 dispar\u0103, s\u0103 fie revocate. Totul a devenit art\u0103. Altfel spus, nimic nu mai e art\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen\u021beleg \u00eens\u0103 a doua parte a \u00eentreb\u0103rii dvs. \u00een cu totul alt\u0103 cheie. \u00cent\u00eelnirea dintre art\u0103 \u0219i politic\u0103 e ucig\u0103toare pentru art\u0103. Asist\u0103m de mul\u021bi ani la un atac \u00een regul\u0103 \u00eempotriva g\u00eendirii artistice. Limit\u0103rile despre care vorbi\u021bi s\u00eent exterioare artei \u0219i cred c\u0103 aici no\u021biunea de limit\u0103 nu se suprapune peste no\u021biunea de frontier\u0103, ci are mai degrab\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu abolirea lor. Nu \u0219tiu dac\u0103 la asta v\u0103 referi\u021bi, dar, \u00een materie de limit\u0103ri, intervine \u00een zilele noastre tot mai vizibil \u0219i mai brutal cenzura. Din motive de corectitudine politic\u0103, azi unele opere de Mozart nu se mai pot pune \u00een scen\u0103. Cancelled<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Putem vorbi despre o<\/em> art<\/em>\u0103 <\/em>care <\/em>\u021b<\/em>ine strict de totalitarism? Exist<\/em>\u0103 <\/em>o muzic<\/em>\u0103 <\/em>specific<\/em>\u0103 <\/em>totalitarismelor?<\/em><\/p>\n\n\n\n

Totalitarismele recente – cele legate de religiile seculare ale modernit\u0103\u021bii \u0219i de mesianismul politic pe care-l propag\u0103 – au dat na\u0219tere unor forme de art\u0103 \u00eentru totul asem\u0103n\u0103toare. Arhitectura italian\u0103 din perioada fascismului seam\u0103n\u0103 uimitor cu cea din Rusia vremurilor lui Stalin. E adev\u0103rat c\u0103 nazismul, fascismul \u0219i comunismul s\u00eent religii seculare. Primele dou\u0103 s-au constituit de la bun \u00eenceput ca un amestec de religie secular\u0103 cu na\u021bionalism. Comunismul a luat virajul ideologic al na\u021bionalismului \u00eencetul cu \u00eencetul. Nu vorbesc doar de Rom\u00e2nia lui Ceau\u0219escu. Elemente palpabile de na\u021bionalism au ap\u0103rut \u0219i \u00een Rusia lui Stalin, se pot observa demult \u0219i \u00een China.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen m\u0103sura \u00een care nu e legat\u0103 neap\u0103rat de un mesaj explicit, muzica a interesat \u00een ceva mai mic\u0103 m\u0103sur\u0103 regimurile totalitare. Sigur c\u0103 se pot recunoa\u0219te \u0219i acolo tr\u0103s\u0103turi comune, \u00een primul r\u00eend festivismul. Dar dac\u0103 vorbim de totalitarism pornind nu de la institu\u021biile statului, ci de la societate, un fenomen sociologic semnificativ este rap-ul, care se aude prin megafoane de cel pu\u021bin treizeci de ani. Nu mi-e clar dac\u0103 rap-ul \u021bine de ideocra\u021bia actual\u0103, de anomie sau de totalitarismul care s-ar p\u0103rea c\u0103 mije\u0219te la orizont. Oricum ar fi, se percepe \u00een rap un fel de \u201efestivism al revoltei”.<\/p>\n\n\n\n

Arta angajeaz<\/em>\u0103 <\/em>o cauz<\/em>\u0103<\/em>? Sau cauza implic<\/em>\u0103 <\/em>(dac<\/em>\u0103 <\/em>este necesar<\/em>\u0103<\/em>) <\/em>\u0219<\/em>i o (form<\/em>\u0103 <\/em>de) art<\/em>\u0103<\/em>?<\/em><\/p>\n\n\n\n

Nu s\u00eent un amator de art\u0103 angajat\u0103. Arta e un scop \u00een sine. Ideologiile totalitare s\u00eent primele care tind s\u0103 transforme arta \u00eentr-un mijloc de propagare a pseudo-ideilor din care s\u00eent alc\u0103tuite. Dintre care cele mai multe s\u00eent, ironic, mijloace devenite scopuri \u00een sine. Cum ar suna o Simfonie a remdesivirului \u0219i a m\u0103\u0219tii chirurgicale? Dar o Od\u0103 lockdown<\/em>-ului? Dar un Oratoriu al eolienelor sau al panourilor sonare? Asta ca s\u0103 pomenesc doar c\u00eeteva mijloace devenite, bezmetic, scopuri \u00een sine.<\/p>\n\n\n\n

Se spune adesea c<\/em>\u0103 <\/em>de la sublim (de la <\/em>\u201e<\/em>m<\/em>\u0103<\/em>re<\/em>\u021b<\/em>ie<\/em>\u201d<\/em>, afirma<\/em>\u021b<\/em>i <\/em>\u00ee<\/em>n <\/em>Elogiul vanit\u0103\u021bii) la ridicol nu este dec<\/em>\u00ee<\/em>t un pas. Care este limita – <\/em>\u0219<\/em>i de ce anume depinde ea –<\/em> ca o form<\/em>\u0103 <\/em>artistic<\/em>\u0103 <\/em>s<\/em>\u0103 <\/em>degenereze?<\/em><\/p>\n\n\n\n

De obicei, aluneci \u00een ridicol chiar din team\u0103 de ridicol. Pe principiul \u201ede ce \u021bi-e fric\u0103 nu scapi\u201d. Eu \u00eens\u0103 prefer un creator mare c\u0103ruia nu-i e team\u0103 de ridicol sau o oper\u0103 de art\u0103 grandioas\u0103 situat\u0103 la marginea ridicolului, fa\u021b\u0103 de ceva mediocru \u0219i de perfect bun gust. Dac\u0103 \u021bi-e team\u0103 de ridicol (\u0219i, din aceea\u0219i pruden\u021b\u0103, de m\u0103re\u021bie), te supraasiguri \u00een privin\u021ba bunului gust d\u00eendu-\u021bi astfel silin\u021ba s\u0103 fii \u0219i mai mediocru dec\u00eet e\u0219ti. \u0218i atunci toate \u0219ansele s\u0103 devii pre\u021bios s\u00eent de partea ta. Excesele de rafinament \u0219i de stil te pot pierde. Dar mi s-a \u00eent\u00eemplat s\u0103 citesc \u0219i c\u0103r\u021bi pline de pre\u021biozit\u0103\u021bi ridicole, care totu\u0219i, prin m\u0103re\u021bia ideilor, mi-au st\u00eernit admira\u021bia.<\/p>\n\n\n\n

Exist<\/em>\u0103 <\/em>o sintagm<\/em>\u0103 <\/em>pe care am <\/em>\u00ee<\/em>nt<\/em>\u00ee<\/em>lnit-o <\/em>\u00ee<\/em>n comentariile dumneavoastr<\/em>\u0103 <\/em>publice, aceea de <\/em>\u201e<\/em>mediocritate talentat<\/em>\u0103\u201d<\/em>. Pute<\/em>\u021b<\/em>i detalia ce reprezint<\/em>\u0103 <\/em>de fapt?<\/em><\/p>\n\n\n\n

Talentul e de multe ori o u\u0219urin\u021b\u0103 \u00eentr-un domeniu sau altul, o simpl\u0103 dexteritate. Talentele de un fel sau altul se \u00eent\u00eelnesc destul de des. Popula\u021bia e, \u00een general, talentat\u0103. Numai c\u0103 talentul, u\u0219urin\u021ba, te descurajeaz\u0103 – \u0219i uneori chiar te \u00eempiedic\u0103 – s\u0103 aprofundezi ceva, s\u0103 sim\u021bi \u201erezisten\u021ba materialului”, cum spunea regretatul compozitor Costin Cazaban.<\/p>\n\n\n\n

S<\/em>\u0103 <\/em>vorbim despre talent <\/em>– <\/em>pentru c<\/em>\u0103<\/em>, iat<\/em>\u0103<\/em>, s\u00eente<\/em>\u021b<\/em>i pianist, scriitor, pictor <\/em>\u0219<\/em>i matematician. Pentru mult<\/em>\u0103 <\/em>lume CV-ul dumneavoastr<\/em>\u0103 <\/em>este bulversant <\/em>\u0219<\/em>i, fire<\/em>\u0219<\/em>te, al dumneavoastr<\/em>\u0103 <\/em>cursus honorum st<\/em>\u00ee<\/em>rne<\/em>\u0219<\/em>te admira<\/em>\u021b<\/em>ia. S\u00eente<\/em>\u021b<\/em>i ceea ce se nume<\/em>\u0219<\/em>te un om ales, special. <\/em>\u00ce<\/em>ntrebarea mea este <\/em>– <\/em>c<\/em>\u00eend a\u021b<\/em>i devenit con<\/em>\u0219<\/em>tient de toate aceste talente\/<\/em>\u00ee<\/em>nzestr<\/em>\u0103<\/em>ri pe care le ave<\/em>\u021b<\/em>i?<\/em><\/p>\n\n\n\n

Mi-am dat seama de la \u00eenceput c\u0103 nu am nici un talent. Nu am avut niciodat\u0103 u\u0219urin\u021b\u0103 \u00een nimic. Singura mea \u00eenzestrare rezid\u0103 \u00een capacitatea de a trece, prin asociere sau disociere, de la ni\u0219te idei la alte idei. Orice idee, bun\u0103-proast\u0103, e o lume posibil<\/em>\u0103<\/em>. \u00centrebarea e: care s\u00eent lumile posibile accesibile pornind de la o lume dat\u0103? Vreau s\u0103 spun c\u0103 mi-am dorit foarte devreme s\u0103-mi pot l\u0103rgi sfera ideilor accesibile (mie) pornind de la o idee dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Fiindc\u0103 am pomenit de asocia\u021bii de idei, e uneori amuzant s\u0103 sari \u00een mai mul\u021bi pa\u0219i peste o pr\u0103pastie din lumea ideilor f\u0103r\u0103 s\u0103 te pr\u0103bu\u0219e\u0219ti \u00een h\u0103ul lor.<\/p>\n\n\n\n

De ce e amuzant? Vi s-a \u00eent\u00eemplat?<\/em><\/p>\n\n\n\n

S\u0103 cad? Sau s\u0103 levitez? Sigur c\u0103 mai amuzant e s\u0103 nu te pr\u0103bu\u0219e\u0219ti atunci c\u00eend faci c\u00ee\u021biva pa\u0219i \u00een vid. Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103, \u00een situa\u021bia dat\u0103, intui\u021bia nu \u021bi-a jucat feste. Dar e foarte important s\u0103 \u0219tii c\u0103 intui\u021bia te poate \u00een\u0219ela oric\u00eend. C\u00eend te-n\u0219al\u0103, te amuzi mai pu\u021bin… se amuz\u0103 al\u021bii…<\/p>\n\n\n\n

C<\/em>\u00ee<\/em>t de greu este pentru un om talentat s<\/em>\u0103 <\/em>se racordeze la mundanul pe care <\/em>\u00ee<\/em>l vede pe fereastr<\/em>\u0103<\/em>?<\/em><\/p>\n\n\n\n

E \u0219i mundanul v\u0103zut pe fereastr\u0103 o buz\u0103 de pr\u0103pastie\u2026<\/p>\n\n\n\n

Un pianist talentat tr<\/em>\u0103<\/em>ie<\/em>\u0219<\/em>te <\/em>\u00ee<\/em>ntotdeauna <\/em>\u00ee<\/em>ntr-o conexiune profund<\/em>\u0103 <\/em>cu realitatea? Sau, adesea, se <\/em>\u00ee<\/em>nchide <\/em>\u00ee<\/em>ntr-o lume a lui… Exist<\/em>\u0103 – <\/em>pentru un om talentat <\/em>– <\/em>vreun fel de a fi inadecvat sau neadaptat?<\/em><\/p>\n\n\n\n

Nu \u0219tiu dac\u0103 \u201elumea lui\u201d trebuie opus\u0103 \u201erealit\u0103\u021bii\u201d. \u201eRealitatea\u201d nu e dintr-o bucat\u0103. E format\u0103 din mai multe lumi. M\u0103 \u00eentreb, pe de alt\u0103 parte, care e leg\u0103tura dintre inadecvare \u0219i neadaptare. Inadecvarea e involuntar\u0103: nu te duce mintea sau instinctul cum s\u0103 ac\u021bionezi sau s\u0103 reac\u021bionezi adecvat. Neadaptarea poate fi \u0219i o alegere. Nu totdeauna con\u0219tient\u0103. De multe ori romantic<\/em>\u0103<\/em>.<\/em><\/p>\n\n\n\n

C<\/em>\u00ee<\/em>nd sim<\/em>\u021b<\/em>i<\/em>\u021b<\/em>i c<\/em>\u0103 <\/em>pute<\/em>\u021b<\/em>i c<\/em>\u00ee<\/em>nta mai bine <\/em>– \u00ee<\/em>n solitudine sau cu public?<\/em><\/p>\n\n\n\n

Am nevoie de public ca s\u0103 c\u00eent cu pl\u0103cere pentru mine \u00eensumi. Parc\u0103 a\u0219a \u00eencepe Elogiul vanit<\/em>\u0103\u021b<\/em>ii<\/em>\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n

P<\/em>\u00ee<\/em>n<\/em>\u0103 <\/em>la urm<\/em>\u0103<\/em>, ce s\u00eent aplauzele? Cum simte un artist aplauzele, le a<\/em>\u0219<\/em>teapt<\/em>\u0103 <\/em>cum <\/em>– <\/em>cu umilin<\/em>\u021b\u0103<\/em>, cu vanitate, cu mul<\/em>\u021b<\/em>umire<\/em>\u2026 <\/em>Care este rela<\/em>\u021b<\/em>ia unui pianist cu aplauzele?<\/em><\/p>\n\n\n\n

Foarte simpl\u0103: dac\u0103 o lucrare se termin\u0103 \u00een fortissimo, aplauzele-s furtunoase. C\u00eend se termin\u0103 \u00een pianissimo, \u00e7<\/em>a fait un bide, <\/em>cum spune pianistul francez. Un flop, un e\u0219ec, cu alte cuvinte. Din cauza asta, unii piani\u0219ti nici nu c\u00eent\u0103 vreodat\u0103 asemenea piese \u00een public. Nu e \u00eens\u0103 cazul meu.<\/p>\n\n\n\n

Once upon a time<\/em> c\u00eentam la pian la teatrul Bulandra, \u00een Hamlet-<\/em>ul lui Tocilescu. Dup\u0103 al doilea antract, era \u00een spectacol o scen\u0103 mut\u0103 \u00een care regina privea, nemi\u0219cat\u0103, o oglind\u0103, \u00een timp ce eu c\u00eentam Intermezzo op. 118 nr. 6 de Brahms. Acest moment muzical trecea drept \u201enum\u0103rul\u201d pianistului. Dup\u0103 arpegiul \u0103la \u00een mi bemol minor care \u00eencheie piesa \u00een pianissimo, publicul uneori aplauda, alteori nu. C\u00eend ie\u0219eam din scen\u0103, regizorul tehnic m\u0103 \u00eentreba: \u201eAi luat aplauze?\u201d \u00cemi aduc aminte c\u0103 odat\u0103 am vrut s\u0103 povestesc \u00eentr-un alt interviu despre acest \u201eAi luat<\/em> aplauze?\u201d, care m\u0103 amuza la culme. \u00centrebarea privea lumea teatrului, a c\u0103rui esen\u021b\u0103, \u00eentr-un fel, se rezum\u0103 prin acest \u201eai luat aplauze\u201d. <\/em>Sorel, unchiul meu, m\u0103 avertizase amuzat: \u201evezi c\u0103 dac\u0103 o s\u0103 spui asta n-o s\u0103 iei aplauze\u201d\u2026<\/p>\n\n\n\n

Este <\/em>\u00ee<\/em>n vreun fel inserat<\/em>\u0103 <\/em>no<\/em>\u021b<\/em>iunea de compromis <\/em>\u00ee<\/em>n via<\/em>\u021b<\/em>a unui om talentat?<\/em><\/p>\n\n\n\n

\u00cen francez\u0103, avem dou\u0103 cuvinte: compromis<\/em> \u0219i compromission<\/em>. Al doilea se \u00eentrebuin\u021beaz\u0103 exclusiv \u00een sens peiorativ: \u00eenseamn\u0103, de cele mai multe ori, tranzac\u021bie cu propria con\u0219tiin\u021b\u0103 sau principii. \u00cen arab\u0103, se pare c\u0103 nici cuv\u00eentul nu exist\u0103, nici no\u021biunea. Compromisul \u00een primul sens, cel neutru, e ceva f\u0103r\u0103 de care nimic nu ar putea c\u0103p\u0103ta expresie. Orice expresie artistic\u0103 e un compromis \u00eentre instan\u021be interioare.<\/p>\n\n\n\n

\u0218<\/em>i o provocare, un joc: a<\/em>\u021b<\/em>i afirmat c<\/em>\u0103 <\/em>Mozart seam<\/em>\u0103<\/em>n<\/em>\u0103 <\/em>adesea cu un copil, cu un heruvim… dac<\/em>\u0103 <\/em>a<\/em>\u0219 <\/em>spune Bach, Rahmaninov, Wagner sau Mahler, ce compara<\/em>\u021b<\/em>ii a<\/em>\u021b<\/em>i alege?<\/em><\/p>\n\n\n\n

Am spus c\u0103 Mozart seam\u0103n\u0103 cu un heruvim \u00een contextul unei paralele cu Pu\u0219kin. Dac\u0103 ar fi s\u0103 fac o paralel\u0103 \u00een privin\u021ba lui Bach, a\u0219 apune c\u0103 seam\u0103n\u0103 \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 cu Leibniz, dar pe mine m\u0103 face s\u0103 m\u0103 g\u00eendesc \u0219i la Pascal. Mahler e rud\u0103 cu Dostoievski nu doar prin for\u021ba aproape insuportabil\u0103 a expresiei, nu doar prin cultul gafei stilistice<\/em>, ci \u0219i prin ambitusul modula<\/em>\u021b<\/em>iilor<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Iat\u0103 un pasaj din \u00ce<\/em>nt<\/em>\u00ee<\/em>mpl<\/em>\u0103<\/em>ri din subteran<\/em>\u0103<\/em>: \u201eToat\u0103 lumea pl\u00eenge \u0219i m\u0103 s\u0103rut\u0103 (altfel, ce n\u0103t\u0103r\u0103i ar fi!), iar eu merg descul\u021b \u0219i fl\u0103m\u00eend s\u0103 predic idei noi \u0219i s\u0103-i zdrobesc pe retrograzi la Austerlitz. Apoi se c\u00eent\u0103 un mar\u0219, se decreteaz\u0103 o amnistie, papa de la Roma accept\u0103 s\u0103 plece \u00een Brazilia; apoi se d\u0103 un bal pentru toat\u0103 Italia la Villa Borghese, cea care se afl\u0103 pe malul lacului Como, \u00eentruc\u00eet cu acest prilej lacul Como e transferat la Roma; apoi scena din tufi\u0219uri etc., etc. – ce, parc\u0103 nu \u0219tii?\u201d Ce, nu sun\u0103 asta a simfonia a VII-a de Mahler?<\/p>\n\n\n\n

\u00cen privin\u021ba lui Rahmaninov \u0219i a lui Wagner nu m-a\u0219 aventura. Simt c\u0103 dac\u0103 a\u0219 face-o, a\u0219 lua-o pe un f\u0103ga\u0219 biografic. Ciudat, dar nu am avut aproape niciodat\u0103 rela\u021bii personale, biografice, cu compozitorii mei prefera\u021bi. Wolfgang Amadeus \u0219i Anatol Vieru s\u00eent, cred, singurele excep\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

Cartea mea despre Pu\u0219kin, Pu<\/em>\u0219<\/em>kin <\/em>\u0219<\/em>i muzica sa <\/em>\u2014 <\/em>Sarcina traduc<\/em>\u0103<\/em>torului <\/em>\u0219<\/em>i cea a interpretului<\/em>, care apare \u00een Fran\u021ba anul viitor, e \u00een mare m\u0103sur\u0103 \u0219i despre Mozart. Trasez acolo o paralel\u0103 mult mai ampl\u0103 \u00eentre Pu\u0219kin \u0219i Mozart. Probabil c\u0103 n-a\u0219 fi scris-o niciodat\u0103 dac\u0103 n-a\u0219 fi ascultat opera tat\u0103lui meu Ultimele zile, ultimele ore <\/em>dup\u0103 Mozart <\/em>\u0219<\/em>i Salieri <\/em>de Pu\u0219kin \u0219i dup\u0103 piesa Ultimele zile <\/em>[ale lui Pu<\/em>\u0219<\/em>kin]<\/em> de Bulgakov:<\/p>\n\n\n\n

\n