{"id":254,"date":"2021-09-20T11:15:18","date_gmt":"2021-09-20T11:15:18","guid":{"rendered":"http:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/?p=254"},"modified":"2021-09-27T13:40:43","modified_gmt":"2021-09-27T10:40:43","slug":"ioan-stanomir-progresistii-de-astazi-sunt-in-cele-din-urma-urmasii-marxist-leninistilor-de-ieri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/ioan-stanomir-progresistii-de-astazi-sunt-in-cele-din-urma-urmasii-marxist-leninistilor-de-ieri\/","title":{"rendered":"Ioan Stanomir: Progresi\u015ftii de ast\u0103zi sunt, \u00een cele din urm\u0103, urma\u015fii marxist-lenini\u015ftilor de ieri."},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Recitirea devine o form\u0103 de angajare etic\u0103, antidot la ispitele nostalgice sau utopice\u201d<\/em><\/strong> \u2013 afirma\u021bi \u00een cel mai nou volum pe care l-a\u021bi semnat, \u201eR.S.R. Lec\u021bia de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt politic\u201d (Humanitas, 2021). De unde vin \u0219i, mai ales, de ce apar, la cine apar aceste ispite?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103, mereu, o ispit\u0103 a g\u00e2ndirii utopice. Iar nelini\u015ftea contemporan\u0103 a radicalismelor nu face dec\u00e2t s\u0103 accentueze aceast\u0103 tendin\u0163\u0103. Comunismul a fost privit de unii ca o speran\u0163\u0103 care nu a reu\u015fit s\u0103 se \u00eentrupeze. Erorile lui Stalin au fost contrapuse purit\u0103\u0163ii lui Lenin. \u00cen 2017, la centenarul revolu\u0163iilor ruse, acest poten\u0163ial de revizuire nostalgic\u0103 s-a manifestat, cu toat\u0103 puterea sa. Comunismul este, \u00eenc\u0103, o flac\u0103r\u0103 spre care se \u00eendreapt\u0103 o seam\u0103  dintre contemporanii no\u015ftri. Ce \u00eei seduce? Egalitarismul, caracterul \u015ftiin\u0163ific, mesianismul, preten\u0163ia de a oferi solu\u0163ii simple la provoc\u0103rile complexe ale societ\u0103\u0163ilor noastre.<\/p>\n\n\n\n

            Iat\u0103 de ce ap\u0103rarea valorilor libert\u0103\u0163ii este un imperativ care nu a devenit irelevant o dat\u0103 cu  anul 1989. \u00cen absen\u0163a  energiei cu care s\u0103  ne reafirm\u0103m credin\u0163a \u00een pluralism,  acesta poate fi \u00eenlocuit, treptat, de o alt\u0103 form\u0103 de g\u00e2ndire unic\u0103, av\u00e2ndu-\u015fi  originile \u00een marxism- leninism.<\/p>\n\n\n\n

             Cartea de fa\u0163\u0103 este nu doar un exerci\u0163iu de arheologie intelectual\u0103, ci \u015fi o invita\u0163ie la luciditate anti-utopic\u0103. R\u0103t\u0103cirile alimentate de  himera lumii perfecte pot fi re\u0163eta unor tragedii. Secolul XX este unul dintre aceste momente de suferin\u0163\u0103 provocat\u0103 de idei \u015fi de fanatismul cu care ideile sunt aplicate, violent \u015fi sistematic.<\/p>\n\n\n\n

Ce a supravie\u021buit mitologiei comuniste? Care ar fi elementele cheie pe care se \u00eentemeiaz\u0103 aceast\u0103 persisten\u021b\u0103 \u2013 acolo unde este vizibil\u0103 \u0219i recurent\u0103?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

             Istoria comunismului rom\u00e2nesc a fost una a  distrugerii \u015fi a zidirii. A fost o istorie a cuceririi \u015fi mutil\u0103rii cuvintelor, a fost o istorie a lu\u0103rii \u00een st\u0103p\u00e2nire a realit\u0103\u0163ii, \u00een numele unei ideologii socotite ca infailibile. Ambi\u0163ia  acestui regim de jum\u0103tate de secol a fost una prometeic\u0103: na\u015fterea unei lumi noi. Iat\u0103 pariul suprem al comunismului.<\/p>\n\n\n\n

            Este acest pariu unul reu\u015fit? A\u015f fi tentat s\u0103  spun c\u0103, dincolo de iluziile rupturii din anul 1989,  exerci\u0163iul comunist  \u015fi-a atins \u0163intele sale. Ceau\u015fismul a izb\u00e2ndit \u00een obiectivele sale. Ceau\u015fismul l\u0103sa \u00een urm\u0103, dup\u0103 25 de ani, o Rom\u00e2nie schimbat\u0103 din temelii, la nivel de locuire, la nivel de limbaj, la nivel de conduite cotidiene.<\/p>\n\n\n\n

            Ceau\u015fismul a  produs un om nou, un om nou  pe care \u00eel reg\u0103sim cu toat\u0103 agresivitatea lui ignar\u0103  \u00een primele luni ale lui 1990. Cei pe care mizeaz\u0103 fesenismul, ca batalioane de lupt\u0103, sunt oameni noi. Cei care atac\u0103 sediile partidelor democratice \u015fi le devasteaz\u0103 sunt oamenii noi ce tr\u0103iesc mai departe. Cei care viseaz\u0103 la tihna unui ceau\u015fism epurat de Ceau\u015fescu sunt oamenii noi. Cei care aplaud\u0103  barbaria minerilor sunt oamenii noi.<\/p>\n\n\n\n

            Dac\u0103 privim Bucure\u015ftiul, acest ora\u015f este imaginea ceau\u015fismului triumf\u0103tor. \u00cen 1990 Bucure\u015ftiul este un ora\u015f desfigurat \u015fi alterat p\u00e2n\u0103  \u00een temeliile sale, cople\u015fit de ur\u00e2t \u015fi de mizerie. Iar cei care \u00eel populeaz\u0103 sunt  parte din marele experiment  al societ\u0103\u0163ii socialiste multilateral dezvoltate. Ceau\u015fismul las\u0103 ca mo\u015ftenire Rom\u00e2niei primii ani de post-comunism.   Succesorul s\u0103u ideologic este fesenismul.<\/p>\n\n\n\n

Mai putem vorbi despre liderul salva\u021bionist?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Dincolo de suprafa\u0163a prezentului se afl\u0103 trecutul care nu poate trece.  Exist\u0103 o rela\u0163ie special\u0103 \u00eentre  entuziasmul cu care o parte din rom\u00e2ni \u00eent\u00e2mpin\u0103  pe oamenii providen\u0163iali \u015fi graba acelora\u015fi rom\u00e2ni de a  venera statul care le este st\u0103p\u00e2n.<\/p>\n\n\n\n

            \u00centre aceste dou\u0103 patologii  numitorul comun este dat de sl\u0103biciunea civismului \u015fi de fragilitatea ata\u015famentului fa\u0163\u0103 de libertate. Democra\u0163iile  dureaz\u0103 nu doar prin constitu\u0163ii, ci \u015fi prin idei \u015fi valori. Iar egalitatea \u00een fa\u0163a legii este una dintre acestea.<\/p>\n\n\n\n

             Un stat care  protejeaz\u0103 privilegiile  nu este o republic\u0103, ci o organizare despotic\u0103. Despotismul exercitat de un conduc\u0103tor mesianic este la fel de nelini\u015ftitor ca \u015fi despotismul sprijinit pe voin\u0163a mul\u0163imii. Libertatea este sufocat\u0103, \u00een ambele cazuri, prin avansul tiraniei.<\/p>\n\n\n\n

Ce ar fi trebuit s\u0103 se \u00eent\u00e2mple \u00een societatea rom\u00e2neasc\u0103 imediat dup\u0103 c\u0103derea comunismului pentru a calibra perspectiva asupra fostului regim?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

         Orice istorie contrafactual\u0103 este una seduc\u0103toare, dar irevelant\u0103 \u00een cele din urm\u0103. Rom\u00e2nia anului 1990 era, \u00een cel mai \u00eenalt grad, parte din RSR \u015fi ordinea sa. De la elite la economie \u015fi via\u0163\u0103  cotidian\u0103, amprenta ceau\u015fismului era una cople\u015fitoare. Pentru ace\u015fti rom\u00e2ni modela\u0163i de RSR \u015fi de propaganda sa, Ion Iliescu a fost salvatorul venerat.<\/p>\n\n\n\n

            Anul 1990 a fost cel \u00een care marile decizii de viitor ale Rom\u00e2niei au fost luate. Este anul \u00een  care  opozi\u0163ia democratic\u0103  \u015fi alternativa civic\u0103 sunt sugrumate. Este anul \u00een care  ideea de lustra\u0163ie, parte din \u201cProclama\u0163ia de la Timi\u015foara\u201d, este  respins\u0103 de CPUN. Este anul \u00een care regimul nostru politic prinde  contur. Este anul \u00een care  partidul-stat al FSN repurteaz\u0103 o victorie  electoral\u0103 cu aur\u0103 plebiscitar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

            Toate aceste decizii  din 1990 determin\u0103 viitorul Rom\u00e2niei. Dezvoltarea malformat\u0103 a patriei noastre debuteaz\u0103 acum. Cleptocra\u0163ia \u015fi clientelismul ceau\u015fist sunt recuperate de fesenism \u015fi de re\u0163elele sale. Cum se poate desp\u0103r\u0163i de trecut o na\u0163iune care are oroare de memorie?<\/p>\n\n\n\n

            Poli\u0163ia politic\u0103  este patul germinativ al capitalismului  pr\u0103d\u0103tor din  Rom\u00e2nia.  Supravie\u0163uirea complicit\u0103\u0163ilor este parte din scenariul de evolu\u0163ie na\u0163ional.  Votul rom\u00e2nilor a validat acest drum.<\/p>\n\n\n\n

            \u00centre Ion Iliescu, pe de o parte, \u015fi Ion Ra\u0163iu sau Corneliu Coposu, pe de alt\u0103 parte,  rom\u00e2nii nu au ezitat s\u0103 aleag\u0103. Oamenii noi ai RSR au  salutat \u00een Ion Iliescu pe unul dintre ei. Era un instinct natural de  raliere  politic\u0103.   <\/p>\n\n\n\n

Cum am fi putut s\u0103 ne pozi\u021bion\u0103m c\u00e2t mai onest fa\u021b\u0103 de trecut? Ce ne-a lipsit?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

S\u0103 ne amintim de ianuarie 1990 \u015fi de imunda scen\u0103 a devast\u0103rii sediului na\u0163ional-\u0163\u0103r\u0103nist de c\u0103tre masele feseniste. Iat\u0103 imaginea, c\u00e2t se poate de clar\u0103, a manierei \u00een care fesenismul recupera ura de clas\u0103 a ceau\u015fismului. Cei ataca\u0163i \u00een 1990 erau   cei pe care propaganda de partid \u00eei denun\u0163a ca du\u015fmani.<\/p>\n\n\n\n

            Condi\u0163ionarea pavlovian\u0103 a comunismului a  \u00eempiedicat raportarea onest\u0103 \u015fi lucid\u0103 la comunism, de vreme ce omul nou al anului 1990 vorbe\u015fte cu limba pe care a deprins-o la  orele de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt politic. Du\u015fmanii poporului din 1990 sunt du\u015fmanii poporului din 1975. Nimic nu este schimbat.  Oamenii de bine ai fesenismului ies \u00een strad\u0103 spre a ap\u0103ra singura lume pe care o cunosc. Siluetele lor sunt  unele familiare. Violen\u0163a lor vine din trecutul care nu trece: ceau\u015fismul.<\/p>\n\n\n\n

         <\/strong>Cei care am trecut prin comunism citim cartea \u00eentr-un fel anume \u2013 re\u00eent\u00e2lnindu-ne, de fapt, cu vechi cli\u0219ee, cu situa\u021bii care, din p\u0103cate, ne sunt familiare. Cum crede\u021bi c\u0103 se va raporta la ea \u2013 sau cum v-ar pl\u0103cea s\u0103 se raporteze \u2013 un t\u00e2n\u0103r?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Ce mai r\u0103m\u00e2ne din acest trecut care se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de noi, o dat\u0103 cu fiecare an? Ce mai r\u0103m\u00e2ne din defuncta lume a RSR? Iat\u0103  intreb\u0103rile pe care aceast\u0103 carte le poate na\u015fte. Iar din  r\u0103spunsul la aceste \u00eentreb\u0103ri se poate alc\u0103tui profilul unui cititor ideal, al unui cititor care s\u0103 priveasc\u0103  demnitatea uman\u0103 ca pe  elementul care nu se poate negocia. Pentru acest cititor ideal la care m\u0103 g\u00e2ndesc realitatea complex\u0103 a vie\u0163ii este mai important\u0103 dec\u00e2t mirajul utopic. Pentru acest cititor ideal  liberul- arbitru nu poate fi cedat de om statului sau unui partid.<\/p>\n\n\n\n

            Dincolo de v\u00e2rste, valorile ne unesc. Iar at\u00e2ta vreme c\u00e2t aceste valori dureaz\u0103, memoria dureaz\u0103 ea \u00eens\u0103\u015fi. Am scris aceast\u0103 carte cu g\u00e2ndul la cei care, \u00een t\u0103cere \u015fi  \u00een singur\u0103tate, au refuzat  la\u015fitatea \u015fi complicitatea.  Am scris aceast\u0103 carte cu g\u00e2ndul la cei ale c\u0103ror vie\u0163i au fost strivite: case demolate, familii risipite, femei umilite \u015fi  batjocorite. Acestora le sunt \u00eenchinate aceste pagini.  \u015ei, nu \u00een cele din urm\u0103,  dedic acest text bunicilor mei materni, Constan\u0163a \u015fi Iordache H\u0103r\u0103bor, ca \u015fi \u015fi mamei mele, profesoara Mihaela Stanomir. Lor le datorez ceea ce sunt \u015fi ceea ce simt.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure><\/div>\n\n\n\n

         <\/strong>\u201e\u00cendoctrinarea este premisa na\u0219terii omului nou: iat\u0103 un alt adev\u0103r elementar, ignorat de progresi\u0219tii de ast\u0103zi\u201d<\/em> \u2013 \u00eentrebarea mea este: mecanismul de \u00eendoctrinare \u0219i propagand\u0103 al progresismului este \u00eentemeiat pe fundamente identice?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

            St\u00e2nga radical\u0103 de ast\u0103zi \u00eentre\u0163ine cu  comunismul o rela\u0163ie special\u0103. Pentru adep\u0163ii progresismului, \u00een accep\u0163iunea sa de religie politic\u0103, ordinea comunist\u0103 a \u00eensemnat nu at\u00e2t crime, nu at\u00e2t oroare, c\u00e2t ocazia de a reglementa societatea \u00een baza unui plan al egalit\u0103\u0163ii sociale. Progresi\u015ftii de ast\u0103zi sunt,  \u00een cele din urm\u0103, urma\u015fii marxist- lenini\u015ftilor de ieri. Ca \u015fi cei de dinaintea lor, ei cred c\u0103 sunt \u00een posesia unei re\u0163ete de schimbare a lumii. Ca \u015fi cei de dinaintea lor, ei privesc pe cei care li se opun sau sunt doar sceptici ca pe du\u015fmani ai poporului.  Simplificarea maniheist\u0103 este de esen\u0163a g\u00e2ndirii lor.<\/p>\n\n\n\n

            Este firesc ca o asemenea ideologie militant\u0103 s\u0103 pun\u0103 accent pe teoria \u015fi practica \u00eendoctrin\u0103rii. Ceea ce radicalii de acum realizeaz\u0103  \u00een mediul online \u015fi \u00een  realitatea vie\u0163ii este  un exerci\u0163iu de epurare: tot ceea ce nu \u00eencape \u00een patul procustian al logicii lor trebuie eliminat. Radicalii de ast\u0103zi au  un spirit totalitar, iar dinamica totalitar\u0103 lucreaz\u0103 \u00een dou\u0103 direc\u0163ii: cenzur\u0103 \u015fi atac, pe de o parte, educa\u0163ie \u015fi propagand\u0103, pe de alt\u0103 parte.<\/p>\n\n\n\n

            Iat\u0103 de ce se poate observa o continuitate \u00een ac\u0163iuni \u015fi  \u00een sensibilitate. Furia cu  care sunt atacate statui, energia cu  care sunt cenzurate c\u0103r\u0163i, aten\u0163ia cu care  anumite cuvinte devenite suspecte sunt carantinate, toate acestea  nu sunt noi. Toate acestea vin din acest trecut al secolului XX. Radicalii de ast\u0103zi sunt, ca \u015fi fasci\u015ftii sau comuni\u015ftii, oameni- megafoni. Vocea lor are un ton guttural  \u015fi sacadat . \u00cencazarmarea, \u00eenregimentarea, masificarea, nivelarea  sunt \u0163elurile lor. Era digital\u0103 devine o er\u0103 a g\u00e2ndirii unice.<\/p>\n\n\n\n

Ne mai confrunt\u0103m ast\u0103zi cu o sistematizare, cu o mumificare a cuvintelor? Sau \u2013 dimpotriv\u0103 \u2013 cuvinte de genul:  \u201ealb\u201d, \u201eheterosexual\u201d, \u201ecre\u0219tin\u201d, \u201efamilie\u201d, \u201emam\u0103\u201d \u2013 sunt sintagme ce pot genera conflicte cu implicare ideologic\u0103? Exist\u0103 ni\u0219te discu\u021bii \u00een acest sens, care ar fi fundamentul doctrinar pentru aceste \u2013 e mult s\u0103 spunem derapaje?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

         Ca toate b\u0103t\u0103liile purtate \u00een secolul XX, \u00een  evul totalitar, b\u0103t\u0103liile de azi se poart\u0103 spre a decide cine gestioneaz\u0103 procesul producerii de sens. Noua g\u00e2ndire unic\u0103 care se na\u015fte sub ochii no\u015ftri are aceea\u015fi ambi\u0163ie ca \u015fi predecesorul ei leninist sau nazist, ambi\u0163ia de a\u2013\u015fi stabili domina\u0163ia asupra limbajului. Radicalii aplic\u0103, deliberat \u015fi con\u015ftient, o strategie de hegemonie simbolic\u0103. Lec\u0163ia orwellian\u0103 este limpede, cred, pentru cei lucizi. Realitatea este subordonat\u0103 cuvintelor,iar cuvintele sunt supuse ideologiei.<\/p>\n\n\n\n

            Iat\u0103 de ce cuvintele, ca \u015fi statuile, sunt date jos de pe soclu. Vechi sensuri, socotite reac\u0163ionare, sunt eliminate, spre a  face loc altora noi.  Disputa din jurul cuvintelor este  una eminamente politic\u0103.  A nu mai putea numi ceva \u00eenseamn\u0103 a condamna la dispari\u0163ie un segment al realit\u0103\u0163ii. Controlul asupra cuvintelor este, pentru religia politic\u0103 a progresismului,  calea de acces c\u0103tre remodelarea trecutului \u015fi  organizarea viitorului.  Propagadanda revine \u00een vie\u0163ile noastre, agresiv\u0103 \u015fi vehement\u0103.  <\/p>\n\n\n\n

Este aceast\u0103 carte \u0219i o lec\u021bie referitoare la faptul c\u0103 fericirea colectiv\u0103 nu poate fi organizat\u0103 \u0219i planificat\u0103?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

         RSR a fost un stat \u00een care fericirea era planificat\u0103, colectiv \u015fi dialectic. Ca orice stat marxist- leninist, RSR credea \u00een suprema\u0163ia colectivit\u0103\u0163ii asupra omului concret.  De la economie la ideologie \u015fi demografie, de la via\u0163a public\u0103 la relaxarea  privat\u0103, planul le cuprindea pe toate, \u00een mod dialectic.<\/p>\n\n\n\n

            Comunismul este punctul culminant al statolatriei.Partidul-stat controleaz\u0103, recompenseaz\u0103 \u015fi ocrote\u015fte. Nimic nu mai exist\u0103 \u00een afara lui, de vreme ce comuni\u015ftii pot citi \u015fi interpreta istoria. Totalitarismul comunist este un servaj legitimat dialectic, o sclavie teribil\u0103 ce se declar\u0103  un t\u0103r\u00e2m al egalita\u0163ii \u015fi al prosperit\u0103\u0163ii arcadice.<\/p>\n\n\n\n

            Comunismul, asemeni fascismului, a expropriat ideea de fericire. Calmul vie\u0163ii a l\u0103sat loc agita\u0163iei, mar\u015furilor, dela\u0163iunii. Omul era strivit de m\u0103re\u0163ia edificiului istoric. Barbaria \u015fi tirania cap\u0103tau propor\u0163ii colosale.<\/p>\n\n\n\n

            Ori ceea ce trebuie ap\u0103rat este dreptul natural la modestia fericirii. Destinele nu  trebuie s\u0103 fie administrate de state \u015fi de  c\u0103tre partide. Ele se alc\u0103tuiesc din pl\u0103mada fiec\u0103rei vie\u0163i \u015fi posed\u0103 un sentiment special al unicit\u0103\u0163ii. Fericirea \u015fi nefericirea devin afaceri de stat doar  \u00een dictaturi. Democra\u0163iile  acord\u0103 cet\u0103\u0163enilor dreptul lor natural la succes, la ratare, la visare, la explorarea propriei destin. Libertatea este c\u0103rarea de urmat, iar nu servitutea. Iat\u0103 ceea ce nu se poate negocia, dec\u00e2t cu riscul de a fi redus la statutul de sclav sub biciul puterii absolute.<\/p>\n\n\n\n

Mai putem vorbi despre o ascensiune a st\u00e2ngii? Care ar fi capacitatea ei de penetrare \u00een mediile universitare \u0219i pe ce se bazeaz\u0103 aceast\u0103 intruziune? Vedem ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een anumite universit\u0103\u021bi \u00een numele corectitudinii politice…<\/strong><\/p>\n\n\n\n

         Radicalismul progresist este din ce \u00een ce mai influent nu doar \u00een mediile academice, ci \u015fi \u00een  spa\u0163iul public. Iar ceea ce alimenteaz\u0103 aceast\u0103 ascensiune este preten\u0163ia progresisimului de a fi, asemeni marxism- leninismului, singura cale de emancipare a celor oprima\u0163i. Eliminarea inegalit\u0103\u0163ilor \u015fi mirajul  fericirii colective sunt motoarele care explic\u0103 dinamica impresionant\u0103 a acestui fenomen.<\/p>\n\n\n\n

            Progresismul este inseparabil de  orbirea  intelectual\u0103. Intelighen\u0163ia,  spre a relua formula din Rusia de dinainte de 1917, viseaz\u0103 mereu la solu\u0163ia prin care toate relele lumii s\u0103 fie alungate, o dat\u0103 pentru totdeauna. Intelighen\u0163ia este \u00een c\u0103utarea unui ideal salva\u0163ionist, dar \u015fi a unui inamic pe care s\u0103 \u00eel deteste. Intelighen\u0163ia nu se preocup\u0103 de omul concret, ci de umanitate.  Iar progresismul \u00eei ofer\u0103 o nou\u0103  cauz\u0103 eliberatoare, dup\u0103 e\u015fecul totalitarismului.  Lupta  revolu\u0163ionar\u0103 dus\u0103 din spatele catedrelor este una  dintre  fantasmele care \u00eei b\u00e2ntuie pe revolu\u0163ionari. Intelighen\u0163ia are ca scop transformarea lumii prin inginerie utopic\u0103. Numele acestei utopii contemporane este  radicalismul progresist al noii st\u00e2ngi.<\/p>\n\n\n\n

Geneza derapajelor neo-marxiste de unde provine?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

         Marxismul nu \u015fi-a pierdut, \u00een nici un moment,  prestigiul intelectual \u015fi aura mesianic\u0103  \u00een Occident, acolo unde intelectualitatea  comunizant\u0103 a privit ambi\u0163ia sa prometeic\u0103 ca pe una perfect legitim\u0103.  Marxismul a  hr\u0103nit mai toate curentele care au  marcat identitatea progresist\u0103 de dup\u0103 1950: \u201c\u015fcoala de la Frankfurt\u201d, direc\u0163ia lui Frantz Fanon, anti-colonialismul, feminismul radical.<\/p>\n\n\n\n

            \u015ei aceasta pentru c\u0103 marxismul  posed\u0103 o aur\u0103 de \u015ftiin\u0163ificitate unic\u0103. Pentru  cei care \u00eel  \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 , marxismul nu este doar o teorie de interpretare a lumii, ci \u015fi un mijloc de schimbare al ei. Ceea ce \u00eei atrage pe intelectuali este exact aceast\u0103 capacitate a marxismului, \u00een variile sale forme, de a vorbi despre posibilitatea cre\u0103rii societ\u0103\u0163ii perfecte, aici \u015fi acum , prin aplicarea unei formule a luptei sociale \u015fi prin eliminarea inamicilor.  Cu alte cuvinte, sensibilitatea utopic\u0103 este la r\u0103d\u0103cina acelei atrac\u0163ii revolu\u0163ionare ce nu poate muri niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ce alimenteaz\u0103 de fapt ideologia progresist\u0103? Desacralizarea –  are \u0219i ea o func\u021bie aparte atunci c\u00e2nd vorbim despre subzisten\u021ba ideilor totalitariste \u00een anumite medii? M\u0103 refer la excesul de ra\u021bionalism dus la extrem \u00een numele \u0219tiin\u021bei…<\/strong><\/p>\n\n\n\n

            Radicalismul progresist trebuie privit, din ce \u00een ce mai mult, ca o religie politic\u0103. De ce? Pentru c\u0103 el de\u0163ine, deja, toat\u0103 energia  unei abord\u0103ri integratoare. El are un panteon, cu martiri \u015fi victime, el are un ritual \u015fi are o dogm\u0103. Ca religie  politic\u0103,  acest nou  radicalism aspir\u0103  la purificarea societ\u0103\u0163ilor de tot ceea ce este considerat a fi lest reac\u0163ionar. De la marxism-leninism,  radicalismul contemporan preia \u00eencrederea  \u00een ingineria utopic\u0103  \u015fi accentul pe reeducare.<\/p>\n\n\n\n

            Iat\u0103 de ce manifest\u0103rile acestei direc\u0163ii contemporane sunt  expresia fanatismului. Constela\u0163ia de grupuri care  populeaz\u0103 radicalismul este unit\u0103 de un numitor comun: adeziunea oarb\u0103 la un set de idei. Radicalii sunt, ca \u015fi predecesorii lor totalitari, vorbi\u0163i de limba de lemn a propriei lor ideologii. Sunt incapabili de dialog, pentru c\u0103 dialogul este suspect intelectual pentru ei.<\/p>\n\n\n\n

            Radicalismul de azi utilizeaz\u0103 poli\u0163ia g\u00e2ndirii f\u0103r\u0103 ezitare, spre a domestici \u015fi a nivela. El atac\u0103, direct \u015fi violent, pe cei pe care \u00eei calific\u0103 drept inamici. Exterminarea simbolic\u0103 a du\u015fmanului de clas\u0103 sau de ras\u0103 este  scopul ac\u0163iunii lor. Finalitatea radicalismului este  transformarea revolu\u0163ionar\u0103 a lumii. Noi cuvinte, noi institu\u0163ii, un om nou. Un tipar familiar, ce evoc\u0103 radicalismele sanguinare  ale veacului XX.<\/p>\n\n\n\n

Sunte\u021bi \u2013 a\u0219a cum afirma\u021bi \u2013 un spirit liberal-conservator, credincios libert\u0103\u021bii. Liberal – conservatorismul presupune, prin natura lui, g\u00e2ndire critic\u0103, o anumit\u0103 pruden\u021b\u0103, echilibru. C\u00e2t de mult avem nevoie de asemenea  valori \u00eentr-o societate care, adesea, pare c\u0103 este \u00een deriv\u0103, c\u0103 \u0219i-a pierdut reperele?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

            Libertatea nu este o valoare oarecare. Libertatea este valoarea definitorie  pentru cei care se privesc pe sine ca oameni de\u0163in\u0103tori de drepturi naturale. Libertatea este barajul pe care \u00eel ridic\u0103m \u00eempotriva nivel\u0103rii, opresiunii, tiraniei. Libertatea ne permite, a\u015fa cum remarcau  p\u0103rin\u0163ii fondatori americani<\/em>, s\u0103 ne c\u0103ut\u0103m, fiecare \u00een felul nostru, fericirea.<\/p>\n\n\n\n

            Libertatea implic\u0103 ata\u015famentul fa\u0163\u0103 de  garan\u0163iile care o protejeaz\u0103. De la domnia legii la constitu\u0163ionalism, de la justi\u0163ia independent\u0103 la o administra\u0163ie transparent\u0103. Libertatea implic\u0103  refuzul de a crede  \u00een statul salvator \u015fi hot\u0103r\u00e2rea  de a fi solidar cu ceilal\u0163i, \u00een ap\u0103rarea drepturilor tale inalienabile.<\/p>\n\n\n\n

            Liberalismul conservator , de la care m\u0103 revendic, este o filosofie a libert\u0103\u0163ii. Cei care au ilustrat-o, de la James Madison , Edmund Burke \u015fi Alexis de Tocqueville p\u00e2n\u0103 la  Raymond Aron, Michael Oakeshott,Friedrich  Hayek, Isaiah Berlin, Russell Kirk sau Roger Scruton, au privit sfera autonomiei individuale pe ca pe  temelia unei ordini decente. Statul \u015fi mul\u0163imea nu trebuie s\u0103 ne st\u0103p\u00e2neasc\u0103, niciodat\u0103. Este nevoie de tenacitate spre a reafirma acest adev\u0103r elementar.<\/p>\n\n\n\n

            \u00cen secolul XX, liberalismul conservator \u015fi cre\u015ftin-democra\u0163ia au fost fidele acestui crez al libert\u0103\u0163ii. Inamicii lor au fost mereu aceia\u015fi: spiritele totalitare, cu ambi\u0163ia lor de m\u00e2ntuire violent\u0103 a umanit\u0103\u0163ii. Politica  conservatoare \u015fi demo-cre\u015ftin\u0103 a salvat, \u00eempotriva  radicalismelor, libertatea. De la Churchill , De Gaulle \u015fi Adenauer  p\u00e2n\u0103 la Thatcher \u015fi Reagan, aceasta a fost linia  de protejare a libert\u0103\u0163ii. \u00cen numele fermit\u0103\u0163ii democratice, al domniei legii,  propriet\u0103\u0163ii libere \u015fi  demnit\u0103\u0163ii umane.<\/p>\n\n\n\n

Cum ar suna o pledoarie pentru g\u00e2ndirea critic\u0103?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

         G\u00e2ndirea critic\u0103 este o manifestare a lucidit\u0103\u0163ii. Ca junimist asumat,  pledoaria mea este c\u00e2t se poate de simpl\u0103.  Spiritul critic este o form\u0103 de igien\u0103 intelectual\u0103. El este alternativa la demagogie, la be\u0163ia de cuvinte, la r\u0103t\u0103cirea utopic\u0103. El implic\u0103 modera\u0163ia ferm\u0103 cu care trebuie s\u0103 rezist\u0103m ispitelor utopice. Abandonarea lucidit\u0103\u0163ii \u00eenseamn\u0103 abandonarea liberului- arbitru \u015fi confundarea cu masa agresiv\u0103 a oamenilor- megafon.<\/p>\n\n\n\n

Se bazeaz\u0103 \u00een continuare constructele ideologice moderne pe puterea de penetrare a cuv\u00e2ntului?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

            Orice ideologie se \u00eentemeiaz\u0103 pe cuv\u00e2nt, iar radicalismele folosesc, deliberat, aceast\u0103 for\u0163\u0103 de combustie revolu\u0163ionar\u0103 a cuvintelor. Imaginile   fasciste sau comuniste ilustreaz\u0103 imensul poten\u0163ial al propagandei sincretice: culoare \u015fi cuv\u00e2nt, unite.<\/p>\n\n\n\n

            Iat\u0103 de ce b\u0103t\u0103lia ce se poart\u0103 acum este un r\u0103zboi  destinat s\u0103 decid\u0103 cine va controla circula\u0163ia cuvintelor \u00eensele. Cine administreaz\u0103 cuvintele controleaz\u0103 societ\u0103\u0163ile. Este o lec\u0163ie totalitar\u0103 de care trebuie s\u0103 ne reamintim, \u00een vremurile noastre.<\/p>\n\n\n\n

Prin natura ei, lumea virtual\u0103 \u2013 \u0219i m\u0103 refer \u00een mod special la re\u021belele de socializare \u2013 are un aspect antropologic devastator \u00een raport cu ascensiunea progresismului?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

            Era digital\u0103 permite ideilor s\u0103 circule cu vitez\u0103 luminic\u0103. Ca epoc\u0103 a prezentului etern, era digital\u0103 este mediul ideal pentru propagarea radicalismului progresist. Noua comunicare public\u0103 mizeaz\u0103 pe agresivitate, pe simplificare, pe surogatul de cunoa\u015ftere. Cenzura de acum \u00eenseamn\u0103 blocarea unui cont, la un click distan\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n

            Era digital\u0103 are o dinamic\u0103 a ei, iar aceast\u0103 dinamic\u0103 \u00eencurajeaz\u0103  nivelarea uman\u0103 \u015fi  intruziunea \u00een via\u0163a privat\u0103. Statele \u015fi corpora\u0163iile \u00eenf\u0103ptuiesc visul orwellian al p\u0103trunderii \u00een intimitatea g\u00e2ndurilor tale. Este imaginea terifiant\u0103 a tehnologiei care nu aduce eliberare, ci doar un alt tip de tiranie, rafinat\u0103 \u015fi ubicu\u0103.<\/p>\n\n\n\n

            Libertatea  reflec\u0163iei este primejduit\u0103 \u00een era digital\u0103. Ea este atacat\u0103 de stat \u015fi  este  denun\u0163at\u0103 de radicalismul gregar. Pozi\u0163ia ei este din ce \u00een ce mai delicat\u0103. Libertatea devine suspect\u0103  \u00een acest nou univers care se modeleaz\u0103 digital.<\/p>\n\n\n\n

Este \u2013 acum , la mai bine de trei decenii \u2013 democra\u021bia postcomunist\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 fragil\u0103 \u00een con\u021binut?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

            Dup\u0103 treizeci de ani de la 1989 putem imagina un bilan\u0163, fie el \u015fi provizoriu.  Rom\u00e2nia este, pentru prima dat\u0103 \u00een istoria ei recent\u0103,  parte a Occidentului, iat\u0103 ceea ce nu trebuie s\u0103 uit\u0103m. Rom\u00e2nia este o na\u0163iune occidental\u0103, prin apartanen\u0163a la  UE \u015fi la NATO, iar destinul ei este \u015fi trebuie s\u0103 fie unul occidental.<\/p>\n\n\n\n

            \u00cen acela\u015fi timp, statul rom\u00e2n  se afl\u0103 \u00een defazaj cu aceast\u0103 nou\u0103 condi\u0163ie. Statul rom\u00e2n este decalat \u015fi subdezvoltat, r\u0103mas, iner\u0163ial, fidel conduitelor autocratice \u015fi inepte.  Imaginea sa este, \u00een dese r\u00e2nduri, una mai degrab\u0103 dezolant\u0103.  Ap\u0103rarea privilegiilor  pare a fi unica sa ra\u0163iune de a fi.<\/p>\n\n\n\n

            Dar ceea ce oamenii acestei na\u0163iuni de\u0163in este liberul-arbitru. Ei sunt cei care \u00ee\u015fi edific\u0103 viitorul, iar acest viitor va fi oglinda valorilor pe care le aleg.  \u00centre libertate \u015fi servitute, \u00eentre egalitatea \u00een fa\u0163a legii \u015fi domnia privilegiilor, cet\u0103\u0163enii Rom\u00e2niei  trebuie s\u0103-\u015fi construiasc\u0103 o cale.   Ie\u015firea din marasm trece prin asumarea curajului lucidit\u0103\u0163ii colective.  <\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

(acest interviu a ap\u0103rut \u00eentr-un num\u0103rul 5\/2021 al Revistei Ramuri<\/em>)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\nRecitirea devine o form\u0103 de angajare etic\u0103, antidot la ispitele nostalgice sau utopice\u201d \u2013 afirma\u021bi \u00een cel mai nou volum pe care l-a\u021bi semnat, \u201eR.S.R. Lec\u021bia de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt politic\u201d (Humanitas, 2021). De unde vin \u0219i, mai ales, de ce apar, la cine apar aceste ispite? Exist\u0103, mereu, o ispit\u0103 a…\n<\/div>\n
Continue reading “Ioan Stanomir: Progresi\u015ftii de ast\u0103zi sunt, \u00een cele din urm\u0103, urma\u015fii marxist-lenini\u015ftilor de ieri.”<\/span>…<\/a><\/div>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":255,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[11],"tags":[],"class_list":["post-254","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-jurnalism","entry"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/254","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=254"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/254\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":488,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/254\/revisions\/488"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/media\/255"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=254"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=254"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=254"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}