{"id":251,"date":"2021-09-20T11:13:03","date_gmt":"2021-09-20T11:13:03","guid":{"rendered":"http:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/?p=251"},"modified":"2021-09-27T13:41:48","modified_gmt":"2021-09-27T10:41:48","slug":"adrian-papahagi-shakespeare-nu-e-contemporan-cu-noi-ci-cu-universalitatea-din-noi-cu-natura-umana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/adrian-papahagi-shakespeare-nu-e-contemporan-cu-noi-ci-cu-universalitatea-din-noi-cu-natura-umana\/","title":{"rendered":"Adrian Papahagi: Shakespeare nu e contemporan cu noi, ci cu universalitatea din noi, cu natura uman\u0103"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n\n

De ce Shakespeare? \u0218tim cu to\u021bii c\u0103 sunte\u021bi profesor universitar \u0219i c\u0103 preda\u021bi un curs despre acest scriitor, dar de ce l-a\u021bi ales pe Shakespeare? Pentru dumneavoastr\u0103, \u00een ce const\u0103 geniul s\u0103u?<\/em><\/p>\n\n\n\n

De fapt am chiar trei cursuri despre Shakespeare: le predau studen\u021bilor din anul I Sonetele \u0219i c\u00e2teva mari piese \u00een cursul magistral de istoria literaturii engleze, apoi am un curs special, unde schimb periodic piesele din program\u0103, \u0219i mai predau un curs de master despre piesele politice ale lui Shakespeare.<\/p>\n\n\n\n

Pasiunea mea pentru Shakespeare a \u00eenceput \u00een liceu, \u00een anii 1990, c\u00e2nd excelen\u021bii \u0219i exigen\u021bii no\u0219tri profesori de englez\u0103 ne cereau s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103m pe de rost monologuri hamletiene, fragmente din subversivul discurs funebru al lui Marc Antoniu, sau diverse sonete. M-au cucerit rapid gra\u021bia, for\u021ba retoric\u0103, profunzimea filozofic\u0103, melancolia, dar \u0219i simpla eufonie a versurilor, consonan\u021ba silabelor care se \u00eeng\u00e2n\u0103 \u2013 g\u00e2ndi\u021bi-v\u0103 doar la perfec\u021biunea unui vers precum \u201eAnd captive good attending captain ill\u201d (sonetul66). \u00cenainte de a fi un mare psiholog, capabil s\u0103 coboare \u00een cele mai ad\u00e2nci abisuri ale pasiunilor umane, iar apoi s\u0103 ne urce cu vitez\u0103 ame\u021bitoare, de roller-coaster<\/em>, pe culmi ale sublimului, Shakespeare este maestru des\u0103v\u00e2r\u0219it al limbii. O fi naturelul meu sim\u021bitor, sau e de vin\u0103 deforma\u021bia de filolog \u2013 cert e c\u0103 m\u0103 emo\u021bioneaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la lacrimi sintagmele, versurile sau frazele perfecte. Jubilez c\u00e2nd Eminescu scrie \u201esufletu-mi nem\u00e2ng\u00e2iet\/ \u00cendulcind cu dor de moarte\u201d. Augustin, probabil cel mai mare stilist al prozei latine, produce aproape necontenit fraze \u0219i sintagme perfecte, precum \u201equoniam tua quies tu ipse es\u201d (\u201efiindc\u0103 tu e\u0219ti propria-\u021bi lini\u0219te\/pace\/nemi\u0219care\/odihn\u0103\u201d). C\u00e2t geniu al limbii, pe l\u00e2ng\u0103 profunzimea teologic\u0103! Sau Rilke, \u201eWas du sehnst, meine Seele, sag\u2019 es!\u201d (\u201eCe t\u00e2nje\u0219ti, suflete, spune!\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Pentru a celebra perfec\u021biunea aceasta intraductibil\u0103 am \u00eenv\u0103\u021bat limbi \u0219i am devenit filolog. De aceea, m\u0103 \u00eentristeaz\u0103 criticii care, obseda\u021bi de teorii, ignor\u0103 forma \u00een literatur\u0103, \u0219i nu m\u0103 atrag scriitorii care nu-\u0219i lucreaz\u0103 cu minu\u021bie versul sau fraza. \u00cen fond, literatura vehiculeaz\u0103 de milenii acelea\u0219i mari teme: via\u021b\u0103, moarte, ambi\u021bie, dragoste, ur\u0103, Dumnezeu… Glos\u0103m la nesf\u00e2r\u0219it asupra condi\u021biei umane. Dar frumuse\u021bea, mereu \u00eennoit\u0103 \u0219i infinit variat\u0103, a limbii \u0219i a muzicii sunt, vorba lui Keats, bucurii ve\u0219nice. \u00cen ce m\u0103 prive\u0219te, Shakespeare \u00eemi satisface \u00een cel mai \u00eenalt grad aceast\u0103 nevoie literar\u0103, at\u00e2t de senzual\u0103 \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103. \u00cen limba englez\u0103, Shakespeare este echivalentul lui Mozart \u00een muzic\u0103: verv\u0103 nesf\u00e2r\u0219it\u0103, perfec\u021biune formal\u0103, bog\u0103\u021bie irepresibil\u0103, structuri perfecte. Sigur, Shakespeare ne poart\u0103 mult dincolo de armonia formelor poetice \u0219i a construc\u021biei dramatice, \u00een miezul umanului, deci satisfac\u021biile estetice sunt dublate de fiorul autoscopic.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure><\/div>\n\n\n\n

De ce acum? \u2013 intui\u021bia \u00eemi spune c\u0103 v-a\u021bi g\u00e2ndit cu mult timp \u00eenainte la acest proiect \u0219i de ce \u00een aceast\u0103 formul\u0103 \u2013 volume de dimensiuni mici, fiecare dedicat\u0103 unor opere? Preciz\u0103m cititorilor c\u0103 dialogul este construit pornind de la primele dou\u0103 volume publicate \u00een aceast\u0103 toamn\u0103 \u00een cadrul editurii Polirom, unde v\u0103 propune\u021bi s\u0103 analiza\u021bi \u00eentreaga oper\u0103 shakespearian\u0103 \u00eentr-o serie de autor intitulat\u0103 \u201eShakespeare interpretat de Adrian Papahagi\u201d<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Acum mi-a permis via\u021ba \u0219i ceea ce numesc, mai \u00een glum\u0103, mai \u00een serios, pax covidiana<\/em>. Pur \u0219i simplu, dou\u0103 ture de carantin\u0103, anularea tuturor conferin\u021belor \u0219i obliga\u021biilor sociale, un semestru cu un singur curs (despre Shakespeare) mi-au permis s\u0103 scriu netulburat din martie p\u00e2n\u0103 \u00een septembrie 2020. Am scris nu doar primele c\u0103r\u021bi din seria de la Polirom, unde inten\u021bionez s\u0103 analizez toate piesele \u0219i poemele lui Shakespeare, ci \u0219i o carte \u00een englez\u0103, pe care am intitulat-o Providence and Grace<\/em> (Cluj: Presa Universitar\u0103 Clujean\u0103, 2020), \u00een care discut piesele-problem\u0103 \u0219i ultimele comedii, a\u0219a-zisele romances.<\/em> Intui\u021bia Dvs. e corect\u0103: revin la Shakespeare dup\u0103 mul\u021bi ani \u00een care m-am limitat la cercet\u0103ri de medievistic\u0103, de\u0219i am continuat s\u0103-i citesc piesele \u0219i critica aferent\u0103, s\u0103 le predau \u00een cursuri, s\u0103 reflectez la ele.<\/p>\n\n\n\n

Micile volume de la Polirom sunt strategia mea de a ocoli agonia redact\u0103rii unui op masiv despre \u00eentreaga oper\u0103 a lui Shakespeare. O asemenea carte m-ar monopoliza c\u00e2\u021biva ani \u0219i ar fi intimidant\u0103 pentru public. \u00cen schimb, studiile despre dou\u0103, trei piese, sunt mai digeste \u0219i mai u\u0219or de scris. Am \u00eenceput cu texte la care m\u0103 g\u00e2ndesc de mult\u0103 vreme, pe care le predau anual, f\u0103c\u00e2nd astfel un serviciu \u0219i studen\u021bilor, \u00eentruc\u00e2t am pus pe h\u00e2rtie ceea ce vorbesc la cursuri. Sper deci c\u0103 formula va avea succes (am primit deja ecouri \u00eencurajatoare de la c\u00e2\u021biva prieteni scriitori, precum Horia Patapievici, Teodor Baconschi, Dinu Fl\u0103m\u00e2nd, Sever Voinescu, Andrei Vieru, sau de la speciali\u0219ti precum George Volceanov, Dana Percec, Monica Matei-Chesnoiu, Cristina T\u0103taru).<\/p>\n\n\n\n

Trebuie s\u0103 specific\u0103m \u0219i cititorilor c\u0103 lucra\u021bi de pe original… dar, c\u00e2t conteaz\u0103, c\u00e2t se pierde\/se men\u021bine din subtilitatea textului \u00een momentul traducerii?<\/em><\/p>\n\n\n\n

Lucrez, fire\u0219te, pe original, \u00eens\u0103 citez mereu \u0219i traducerile, iar atunci c\u00e2nd am ceva de comentat sau de \u00eendreptat, le evaluez critic \u0219i pe acestea. M\u0103 gr\u0103besc s\u0103 spun, cu satisfac\u021bie, c\u0103 ast\u0103zi cultura rom\u00e2n\u0103 a ajuns la o maturitate admirabil\u0103: dup\u0103 traducerile sporadice, datorate uneori chiar unor mari scriitori \u00een sec. XIX \u0219i \u00een prima jum\u0103tate a sec. XX, au ap\u0103rut dou\u0103 traduceri integrale, sistematice. Se poate spune c\u0103, \u00een general, traducerea coordonat\u0103 de George Volceanov (16 vol., Tracus Arte, 2016-2019) este mai aproape de text \u0219i deci preferabil\u0103 celei coordonate de Leon Levi\u021bchi (8 vol., Univers, 1982-1990). Pentru unele pasaje, am preferat traduceri din edi\u021bia lui Levi\u021bchi, sau chiar traduceri mai vechi (\u0218t.-O. Iosif, de pild\u0103, pentru Romeo \u0219i Julieta<\/em>), iar atunci c\u00e2nd niciuna dintre traduceri nu \u00eemi convenea, am tradus eu pasajul, f\u0103r\u0103 preten\u021bii literare. \u00cen cazul Sonetelor<\/em>, am folosit traducerea colegei mele de la Cluj, Cristina T\u0103taru.<\/p>\n\n\n\n

Unele subtilit\u0103\u021bi sunt intraductibile sau greu traductibile: de pild\u0103, r\u0103spunsul pe care \u00eel d\u0103 Julieta mamei sale, atunci c\u00e2nd aceasta o \u00eentreab\u0103 dac\u0103 \u00eel poate \u00eendr\u0103gi pe Paris (\u201eI\u2019ll look to like if looking liking move\u201d). Alteori, \u00eens\u0103, traduc\u0103torii rateaz\u0103 cuvinte cheie, sau chiar nume. Am criticat, de exemplu, op\u021biunea celui mai recent traduc\u0103tor de a reda numele Bottom prin \u201eNicu Mosor\u201d \u0219i Puck prin \u201ePrihor\u201d. \u00cen fond, teatrul de p\u0103pu\u0219i din Cluj se nume\u0219te \u201ePuck\u201d, nu \u201ePrihor\u201d, iar publicul rom\u00e2nesc e destul de americanizat ca s\u0103 recunoasc\u0103 \u00een \u201ePuck\u201d celebra \u00eenjur\u0103tur\u0103 cvasi-omofon\u0103. Ori, \u00een Visul unei nop\u021bi de var\u0103, <\/em>\u201ePuck fucks up\u201d, a\u0219 spune licen\u021bios. De asemenea, Bottom se joac\u0103 adesea cu numele s\u0103u \u00een pies\u0103: visul lui e \u201ebottomless\u201d, adic\u0103 f\u0103r\u0103 fund, a\u0219a c\u0103 nu v\u0103d de ce traduc\u0103torul a evitat s\u0103-l numeasc\u0103 pe Bottom \u201eFundulea\u201d. Sigur, op\u021biunile onomastice sunt complicate \u0219i creeaz\u0103 incongruit\u0103\u021bi \u2014 dar nu mai multe dec\u00e2t creeaz\u0103 Shakespeare aduc\u00e2ndu-l pe Bottom din mahalaua londonez\u0103 \u00een Atena lui Tezeu \u0219i Hipolita.<\/p>\n\n\n\n

Care este elementul de noutate, \u00een ce const\u0103 originalitatea interpret\u0103rii dumneavoastr\u0103 asupra operei lui Shakespeare?<\/em><\/p>\n\n\n\n

Nu caut s\u0103 fiu original, ci respectuos cu textul, pertinent \u0219i riguros. \u00cencerc s\u0103 scriu simplu, nu simplist, s\u0103 fiu informat, dar mai presus de orice s\u0103 nu folosesc textul shakespearian ca simplu pretext, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 prea adesea \u00een critica shakespearian\u0103 contemporan\u0103, confiscat\u0103 de teorii \u0219i ideologii moderne, adesea abuzive fa\u021b\u0103 de text. Multe lucruri pe care le spun au mai fost spuse sau observate \u00een unele dintre cele peste 131.000 de c\u0103r\u021bi \u0219i articole recenzate \u00een acest moment de World Shakespeare Bibliography. E greu s\u0103 mai spui ceva cu totul nou despre Romeo \u0219i Julieta<\/em>, sau despre Hamlet<\/em>, iar cei chinui\u021bi de obsesia originalit\u0103\u021bii pot ajunge s\u0103 spun\u0103 tot soiul de bizarerii, sau se cantoneaz\u0103 \u00eentr-o critic\u0103 istoricist\u0103 m\u0103runt\u0103, c\u0103ut\u00e2nd te miri ce coresponden\u021be \u00eentre pamflete elizabetane obscure \u0219i marile piese shakespeariene. La r\u00e2ndul lui, Shakespeare era foarte pu\u021bin original \u00een alegerea subiectelor. Romeo \u0219i Julieta <\/em>folose\u0219te surse italiene filtrate printr-un poem elizabetan, piesele romane sunt fidele Vie\u021bilor<\/em> lui Plutarh etc. Noutatea, originalitatea rezid\u0103 mai ales \u00een vocea poetic\u0103, \u00een for\u021ba introspec\u021biei, \u00een soliditatea construc\u021biei, \u00een perfec\u021biunea formei, \u00een diverse accente surprinz\u0103toare. Sper c\u0103 am reu\u0219it s\u0103 g\u0103sesc uneori c\u00e2te-un unghi inedit, s\u0103 fac o compara\u021bie surprinz\u0103toare sau m\u0103car pertinent\u0103, s\u0103 desenez un tablou coerent, s\u0103 scot la iveal\u0103 detalii relevante pentru nespeciali\u0219ti, folosind corect lupa filologului \u00eentr-o serie de close readings<\/em> informate.<\/p>\n\n\n\n

Am observat c\u0103 pierzi enorm din subtilitatea textului atunci c\u00e2nd e\u0219ti spectator, nu cititor, \u0219i c\u00e2nd, \u00een plus, ai acces doar la textul \u00een traducere. Engleza lui Shakespeare este dificil\u0103 \u0219i, probabil, obositoare pentru cei neobi\u0219nui\u021bi cu ea. \u00cen plus, spectacolul distrage. Un regizor bun reveleaz\u0103 multe, dar e obligat s\u0103 fac\u0103 alegeri, \u0219i de aceea poate s\u0103 \u0219i oculteze mult. De exemplu, excelenta montare din Furtuna<\/em> datorat\u0103 lui Tompa G\u00e1bor \u0219i jocul minunat al lui Marcel Iure\u0219, mi-au \u00eent\u0103rit imaginea unui Prospero crepuscular, testamentar. Totodat\u0103, ca spectator, am redescoperit c\u00e2t\u0103 clovnerie e de fapt \u00een piesa aceasta grav\u0103 \u0219i metafizic\u0103, despre care mi-am scris lucrarea de licen\u021b\u0103 \u0219i pe care o citesc \u0219i o predau de decenii bune. Niciodat\u0103 nu le acordasem at\u00e2ta aten\u021bie lui Stephano \u0219i Trinculo. Poate c\u0103 Tompa G\u00e1bor le-a oferit un spa\u021biu de desf\u0103\u0219urare prea generos de dragul spectacolului, sau poate c\u0103 rolul lor e deja amplu la Shakespeare, din acelea\u0219i ra\u021biuni. Dar chiar \u0219i Tompa, care a creat un Caliban extrem de energic \u0219i de exuberant, rateaz\u0103 unele nuan\u021be. De pild\u0103, la sf\u00e2r\u0219itul piesei, Prospero \u0219i-l asum\u0103 pe Caliban: \u201eThis thing of darkness I acknowledge mine\u201d, spune el \u2013 dar regizorul clujean omite acest vers. \u201eIar tuciuriul \u0103sta e al meu\u201d, traduce George Volceanov, de\u0219i Prospero nu se refer\u0103 la culoarea pielii lui Caliban, ci la natura sa tenebroas\u0103. Caliban nu e doar un \u201etuciuriu\u201d, ci e o f\u0103ptur\u0103 a tenebrelor, un monstru z\u0103mislit de un demon \u0219i o vr\u0103jitoare. Deja \u00een traducere se pierde ce voia s\u0103 spun\u0103 Prospero. Pentru mine, replica aceasta e esen\u021bial\u0103, dup\u0103 cum voi explica atunci c\u00e2nd voi scrie despre Furtuna<\/em>. Prospero \u00ee\u0219i asum\u0103 partea monstruoas\u0103 din natura uman\u0103, bestia din om, care \u00eens\u0103 e atins\u0103 de har \u00een pies\u0103 \u0219i se dovede\u0219te mai pu\u021bin tic\u0103loas\u0103 dec\u00e2t curtenii \u201eciviliza\u021bi\u201d. Astfel de lucruri se pierd \u00een traducere sau pe scen\u0103, dar pot fi restituite \u00een analiza critic\u0103 a unui specialist.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure><\/div>\n\n\n\n

V-am \u00eentrebat pentru c\u0103 eu \u00eens\u0103mi, citind ce a\u021bi scris despre Romeo \u0219i Julieta, am descoperit o cu totul alt\u0103 Juliet\u0103 dec\u00e2t cea pe care o a\u0219ezasem ca pe un arhetip, respectiv una ludic\u0103, speculativ\u0103, lucid\u0103 \u0219i emancipat\u0103 pentru o adolescent\u0103 de 14 ani \u0219i pentru epoca elisabetan\u0103. Mai este ea o \u201edonna angelicata\u201d? – Citez replica pe care o d\u0103 mamei sale, pe care a\u021bi pomenit-o: \u201eI\u2019ll look to like, if looking liking move\u201d \u0219i cea pe care o d\u0103 lui Romeo: \u201eYou kiss by the book\u201d…<\/em><\/p>\n\n\n\n

Da, a\u0219a e. Romeo \u0219i Julieta<\/em> este o pies\u0103 mult mai rafinat\u0103 \u0219i mai crud\u0103 dec\u00e2t realiz\u0103m. Eu am citit-o al\u0103turi de Sonete<\/em>, ca pe un soi de dramatizare a sonetului. Sigur, piesa e scandat\u0103 de sonete, de la prologul actelor I \u0219i II, trec\u00e2nd prin primele replici schimbate de \u00eendr\u0103gosti\u021bi, care iau forma unui sonet, \u0219i \u00eencheind cu ultimele cuvinte ale piesei, rostite de Prin\u021bul Escalus, care constituie ultimul catren \u0219i distihul final al unui sonet elizabetan. V\u00e2rsta Julietei (14 ani f\u0103r\u0103 14 zile) reprezint\u0103 un nou clin d\u2019oeil <\/em>manierist, fiindc\u0103 sonetele au paisprezece versuri, dup\u0103 cum \u0219tie oricine.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ce prive\u0219te personajele, am trecut dincolo de cli\u0219eul romantic consacrat de filmul din 1968 al lui Franco Zeffirell \u0219i m-am apropiat poate de viziunea mai crud\u0103 a filmului lui Baz Luhrman (Romeo + Juliet<\/em>, 1996). \u00cen lectura mea, Julieta e o ingenu\u0103 pu\u021bin pervers\u0103, extrem de inteligent\u0103, ca mai toate eroinele lui Shakespeare. Adesea pare mai de\u0219teapt\u0103 dec\u00e2t Romeo, a\u0219a cum Rosalind este cu siguran\u021b\u0103 mai istea\u021b\u0103 dec\u00e2t Orlando, Innogen (sau Imogen) dec\u00e2t Posthumus, Helen dec\u00e2t Bertram… \u0219i a\u0219 putea continua lista. Spre deosebire de inaccesibila Rosaline, dup\u0103 care suspin\u0103 Romeo la \u00eenceputul piesei, care \u00eens\u0103 nu apare pe scen\u0103, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd astfel o simpl\u0103 fic\u021biune petrarchesc\u0103, Julieta e excesiv de accesibil\u0103, se ofer\u0103 u\u0219or \u0219i se las\u0103 s\u0103rutat\u0103 la prima \u00eent\u00e2lnire, fiind astfel opusul tipicei \u201ebelle dame sans merci\u201d din conven\u021bia sonetistic\u0103. La r\u00e2ndul lui, Romeo e imatur, emfatic, declamativ, mai potrivit s\u0103 figureze \u00eentr-o comedie dec\u00e2t \u00een aceast\u0103 tragedie deopotriv\u0103 improbabil\u0103 \u0219i inevitabil\u0103.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2t de modern este de fapt Shakespeare? C\u00e2t de actual este? \u2013 \u0219i pun \u00eentrebarea g\u00e2ndindu-m\u0103 la universalitatea sa.<\/em><\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 modern \u00eenseamn\u0103 \u201ela mod\u0103\u201d, el r\u0103m\u00e2ne incontestabil la mod\u0103. Dac\u0103 \u201emodern\u201d \u00eenseamn\u0103 post-medieval, el este cu siguran\u021b\u0103 post-medieval, de\u0219i conven\u021bia sonetistic\u0103, amorul curtenesc, spiritul carnavalesc, sau sursele pieselor shakespeariene (Boccaccio, Petrarca, Gower, Chaucer) sunt adesea medievale. \u00cen ce m\u0103 prive\u0219te, sunt profund ostil viziunii unei modernit\u0103\u021bi aflate \u00een ruptur\u0103 fa\u021b\u0103 de evul mediu: modernitatea e n\u0103scut\u0103 din evul zis \u201emediu\u201d, iar medievalii se considerau moderni fa\u021b\u0103 de antici. Dac\u0103 \u201emodern\u201d \u00eenseamn\u0103 ca noi, \u201econtemporanul nostru\u201d, cum spune Jan Kott, adic\u0103 \u00eenaintea timpului s\u0103u, cu siguran\u021b\u0103 Shakespeare este \u201emodern\u201d \u0219i \u00een acest sens.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 nu \u00eel moderniz\u0103m \u00eens\u0103 abuziv pe Shakespeare, s\u0103 nu-l anex\u0103m pe acest poet al secolelor XVI-XVII duhului epocii noastre! El r\u0103m\u00e2ne, cum \u00eencearc\u0103 s\u0103 arate neo-istorici\u0219tii, un om al epocii sale, contemporan cu monarhi aproape absolu\u021bi, aristocra\u021bi puternici, conflicte religioase \u0219i teatre \u00eenchise de cium\u0103 (ghinion, asta sun\u0103 cam modern \u00een anul Covid).<\/p>\n\n\n\n

Dar \u00een fond, cum spuneam \u0219i \u00eentr-un dialog cu Sever Voinescu, Shakespeare nu e contemporan cu noi, ci cu universalitatea din noi, cu natura uman\u0103. Scriitorii care \u00een\u021beleg perfect natura uman\u0103, ca Shakespeare sau Dostoievski, r\u0103m\u00e2n inoxidabili chiar atunci c\u00e2nd avem nevoie de note explicative \u0219i de dic\u021bionar pentru a \u00een\u021belege diverse aspecte ale operei lor. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, versul lui Ben Jonson r\u0103m\u00e2ne valabil: \u201eHe was not of an age but for all time!\u201d<\/p>\n\n\n\n

Dar postmodern, \u00eel putem interpreta? Vorbea\u021bi la un moment dat \u00een interpretarea dumneavoastr\u0103 despre gustul pentru desacralizare…<\/em><\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 postmodernismul \u00eenseamn\u0103 desacralizare, deconstruc\u021bie, pasti\u0219\u0103, relativizare sau impas absurd, Shakespeare e \u0219i \u201epostmodern\u201d. El dep\u0103\u0219e\u0219te propria modernitate, propria tradi\u021bie \u2013 dar o face f\u0103r\u0103 s\u0103 o demoleze, lucr\u00e2nd \u00een interiorul ei. Iat\u0103, \u00een Romeo \u0219i Julieta<\/em> construie\u0219te o tragedie cu ingredientele comediei. \u00cen Sonete<\/em>, deconstruie\u0219te blazonul femeii iubite (acea donna angelicata <\/em>eterat\u0103, blond\u0103, celest\u0103, inaccesibil\u0103) atunci c\u00e2nd picteaz\u0103 portretul negricioasei pe care o iube\u0219te, iar apoi \u00eel dubleaz\u0103 ludic prin ipostaza t\u00e2n\u0103rului angelic \u0219i capricios, dar inaccesibil tocmai prin sexul s\u0103u. Comedia spumoas\u0103 din Vis <\/em>\u0219i Cum v\u0103 place<\/em> preia tiparele noii comedii grece\u0219ti \u0219i plautine, dar introduce \u00een fundal, anamorfic, penumbra baroc\u0103 a p\u0103durii, r\u00e2njetul h\u00e2rcii din Arcadia lui Poussin sau Guercino, supranaturalul venit taman din evul mediu fantastic despre care scrie Baltru\u0161aitis.<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 riscul ca Shakespeare s\u0103 fie interpretat \u0219i printr-o cheie ideologizant\u0103? De fapt, care este riscul major, ce anume nu ar trebui s\u0103 existe \u2013 \u0219i m\u0103 refer la o idee preconceput\u0103 \u2013 atunci c\u00e2nd \u00eel citim?<\/em><\/p>\n\n\n\n

O, da, din p\u0103cate nu e doar un risc, ci o practic\u0103 extrem de r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een lumea academic\u0103 actual\u0103, unde feminismul, postcolonialismul, neomarxismul \u0219i alte-isme l-au confiscat pe Shakespeare. Singura problem\u0103 a acestor ideologii e c\u0103 nu s-au decis \u00eenc\u0103 dac\u0103 Shakespeare trebuie \u00eenfierat cu m\u00e2nie proletar\u0103 pentru c\u0103 era un exponent al patriarhatului, sau dac\u0103 trebuie adoptat ca precursor al emancip\u0103rilor de tot soiul; era Shakespeare \u201erasist\u201d sau \u201eumanist\u201d \u00een Othello<\/em> sau \u00een Negu\u021b\u0103torul din Vene\u021bia<\/em>?<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-un volum colectiv tradus \u0219i la noi (Mai este Shakespeare contemporanul nostru<\/em>, ed. John Elson, tr. Dan Du\u021bescu, Bucure\u0219ti: Meridiane, 1994), la \u00eentrebarea dac\u0103 Shakespeare este \u201esexist\u201d, regizoarea Sue Parrish r\u0103spunde astfel: \u201eR\u0103spunsul scurt este \u201eDa\u201d \u0219i r\u0103spunsul mai lung este tot \u201eDa\u201d…\u201d (p. 82). Dar ce ne aduce aplicarea unui concept str\u0103in de Shakespeare \u0219i de epoca sa \u00een ordinea \u00een\u021belegerii operei sale? Sigur, se poate \u00eentreba orice, dar nu orice \u00eentrebare e relevant\u0103. \u201eAproba Shakespeare votul universal?\u201d ar fi o \u00eentrebare la fel de stupid\u0103 precum cea la care Sue Parrish r\u0103spunde, pe lung \u0219i pe scurt, \u201eDa\u201d. Feminismul excesiv face ravagii \u0219i pe scen\u0103: am v\u0103zut la Teatrul Na\u021bional din Londra o montare a piesei A dou\u0103sprezecea noapte<\/em> \u00een care Malvolio era jucat de o femeie \u0219i devenea Malvolia. Pu\u021bin conteaz\u0103 c\u0103 Malvolio e \u00eendr\u0103gostit de Olivia \u0219i e de fapt caricatura puritanului tipic, pu\u021bin conteaz\u0103 voin\u021ba \u0219i concep\u021bia autorului \u2013 important e s\u0103 creasc\u0103 num\u0103rul de femei \u00een pies\u0103 (Sue Parrish se ar\u0103ta indignat\u0103 c\u0103 b\u0103rba\u021bii sunt de \u0219apte-opt ori mai numero\u0219i \u00een piesele lui Shakespeare).<\/p>\n\n\n\n

Ideologizarea discursului academic modern nu aduce nimic exegezei shakespeariene. \u00cen fond, discursul ideologic e un simplu discurs parazit. Dac\u0103 \u00eens\u0103 degradarea intelectual\u0103 produs\u0103 de st\u00e2ngism continu\u0103, nu m-ar mira s\u0103 se cear\u0103 eliminarea lui Shakespeare din programele universitare, cenzurarea unor texte sau pasaje vexante. Aceasta ar fi o crim\u0103 cultural\u0103 de neiertat.<\/p>\n\n\n\n

Ave\u021bi un citat preferat din Shakespeare?<\/em><\/p>\n\n\n\n

Nu. Sunt mult prea multe. Am zeci de citate preferate \u00een fiecare pies\u0103. Nu am nici m\u0103car piese preferate. Chiar \u0219i piesele considerate slabe, ca Titus Andronicus,<\/em> sau scrise \u00een colaborare cu autori mediocri, ca Pericles<\/em>, au pasaje \u0219i idei surprinz\u0103toare, simetrii de personaje \u0219i construc\u021bii impecabile. Shakespeare te surprinde mereu cu replici incredibile, care uneori trec neobservate. C\u00e2nd Prospero r\u0103spunde la exclama\u021bia Mirandei despre minunata lume nou\u0103 cu monosilabicele \u201e\u2019Tis new to thee\u201d (\u201e\u021ai-e nou\u0103 \u021bie\u201d) el distruge vraja naiv\u0103 a fetei cu fiecare silab\u0103 rece, simpl\u0103, nemiloas\u0103. Tr\u0103iesc satisfac\u021bii enorme c\u00e2nd realizez ironia salutului \u201eLong live the king!\u201d pe care \u0219i-l adreseaz\u0103 paznicii de noapte pe meterezele castelului din Elsinore, c\u0103ci regele viu merit\u0103 \u0219i trebuie s\u0103 moar\u0103, iar cel mort se preg\u0103te\u0219te s\u0103 apar\u0103 ca fantom\u0103. Ca s\u0103 nu mai vorbim de eufonia incredibil\u0103 a acestei fraze \u00een englez\u0103 uzual\u0103! C\u00e2nd ducele Burgundiei \u00eei r\u0103spunde lui Lear \u201eI know no answer\u201d, omofonia know\/no<\/em> subliniaz\u0103 nihilismul, nega\u021bia r\u0103spunsului prin care pe\u021bitorul o refuz\u0103 pe proasp\u0103t dezmo\u0219tenita Cordelia. Asemenea delicii se g\u0103sesc la tot pasul, dac\u0103 \u0219tii s\u0103 cite\u0219ti \u0219i s\u0103 ascul\u021bi. Altminteri, fire\u0219te, discursurile lui Marc Antoniu sau Henric al V-lea, diversele solilocvii ale lui Hamlet sau Richard III, sonetul lui Romeo \u0219i al Julietei sunt celebre. Ca Verdi sau Mozart, Shakespeare ne ofer\u0103 \u00een fiecare pies\u0103 hit dup\u0103 hit, arie perfect\u0103 dup\u0103 arie perfect\u0103: aproape totul e perfect \u00een partitura sa.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen aceast\u0103 perfec\u021biune general\u0103, cititorul rafinat poate jubila suplimentar, precum gourmet<\/em>-ul atunci c\u00e2nd descoper\u0103 o arom\u0103 subtil\u0103 \u0219i neb\u0103nuit\u0103 \u00eentr-o m\u00e2ncare previzibil, reputat, verificat excelent\u0103. E \u0219i acesta unul dintre scopurile mele: s\u0103 rafinez palatul celor care \u00eel gust\u0103 pe Shakespeare.<\/p>\n\n\n\n

(acest interviu a ap\u0103rut \u00eentr-un num\u0103rul 2\/2021 al revistei Ramuri<\/em>)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\nDe ce Shakespeare? \u0218tim cu to\u021bii c\u0103 sunte\u021bi profesor universitar \u0219i c\u0103 preda\u021bi un curs despre acest scriitor, dar de ce l-a\u021bi ales pe Shakespeare? Pentru dumneavoastr\u0103, \u00een ce const\u0103 geniul s\u0103u? De fapt am chiar trei cursuri despre Shakespeare: le predau studen\u021bilor din anul I Sonetele \u0219i c\u00e2teva mari…\n<\/div>\n
Continue reading “Adrian Papahagi: Shakespeare nu e contemporan cu noi, ci cu universalitatea din noi, cu natura uman\u0103”<\/span>…<\/a><\/div>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":252,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[11],"tags":[],"class_list":["post-251","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-jurnalism","entry"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/251","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=251"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/251\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":490,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/251\/revisions\/490"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/media\/252"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=251"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=251"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=251"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}