{"id":246,"date":"2021-09-20T11:05:22","date_gmt":"2021-09-20T11:05:22","guid":{"rendered":"http:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/?p=246"},"modified":"2021-09-27T13:42:10","modified_gmt":"2021-09-27T10:42:10","slug":"mircea-cartarescu-melancolia-e-una-dintre-cartile-mele-de-suflet-la-care-tin-enorm","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/mircea-cartarescu-melancolia-e-una-dintre-cartile-mele-de-suflet-la-care-tin-enorm\/","title":{"rendered":"Mircea C\u0103rt\u0103rescu: \u201eMelancolia\u201d e una dintre c\u0103r\u021bile mele \u201ede suflet\u201d, la care \u021bin enorm"},"content":{"rendered":"\n<div class=\"wp-block-image is-style-default\"><figure class=\"alignleft size-thumbnail\"><a href=\"http:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-content\/uploads\/sites\/3\/2021\/09\/Mircea-Cartarescu.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"150\" height=\"150\" src=\"http:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-content\/uploads\/sites\/3\/2021\/09\/Mircea-Cartarescu-150x150.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-247\"\/><\/a><\/figure><\/div>\n\n\n\n<p class=\"justify\"><strong>\u00cen cadrul discursului de lansare, spunea\u021bi despre \u201eMelancolia\u201d &nbsp;c\u0103 este o carte care nu are voca\u021bia best-sellerului, care e cuminte, pasiv\u0103, care te a\u0219teapt\u0103 \u00eentr-un col\u021bi\u0219or. Este ca un schit. A fost \u00eens\u0103 un succes evident! \u0218i dovad\u0103, iat\u0103 \u2013 ve\u0219tile sunt nemaipomenite \u0219i v\u0103 felicit la r\u00e2ndul meu &#8211; volumul va fi lansat \u0219i \u00een Fran\u021ba la \u00eenceputul acestui an &#8211; \u00c9ditions&nbsp;Noir sur Blanc \u2013 traducerea fiind semnat\u0103 de Laure Hinckel.<\/strong><strong> <\/strong><strong>&nbsp;Cum a\u021bi primit vestea?<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">\u201eMelancolia\u201d e una dintre c\u0103r\u021bile mele \u201ede suflet\u201d, la care \u021bin enorm. Cred c\u0103 nic\u0103ieri nu sunt eu \u00eensumi, cel de-acum, mai mult dec\u00e2t acolo. \u00cemi plac nelocalizarea \u0219i atemporalitatea ei care o transform\u0103 \u00eentr-o lume de parabol\u0103 \u0219i de basm. E motivul pentru care n-a fost primit\u0103 la adev\u0103rata ei valoare, cred eu, \u00een Rom\u00e2nia, pentru c\u0103 literatura dominant\u0103 aici e una \u201drealist\u0103\u201d, a cotidianului \u0219i-a momentului istoric actual. Cartea mea e pe o direc\u021bie diametral opus\u0103, pentru c\u0103 eu am mizat, \u00een perioada mea de dup\u0103 \u201eSolenoid\u201d, pe un fel de \u201euniversalitate\u201d a povestirii, care s-o fac\u0103 lizibil\u0103 \u00een orice spa\u021biu cultural, \u00een orice limb\u0103 \u0219i-n orice timp. Sunt pove\u0219ti neo-romantice, \u201edark\u201d, dar \u0219i luminate de un strop de suprarealism. Cred c\u0103 ele se afl\u0103 cel mai aproape ca atmosfer\u0103 de pictura metafizic\u0103 a lui Giorgio de Chirico sau a lui Fabrizio Clerici.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">Vor ap\u0103rea la anul trei edi\u021bii str\u0103ine ale \u201eMelancoliei\u201d, cea francez\u0103 la \u201eNoir sur Blanc\u201d, cea german\u0103 la \u201ePaul Zsonay Verlag\u201d din Viena \u0219i cea italian\u0103 la editura \u201eLa Nave di Teseo\u201d. Traducerile vor apar\u021bine unora dintre cei mai buni traduc\u0103tori \u00een limbile respective, Laure Hinckel, Ernest Wichner \u0219i Bruno Mazzoni. Tot anul viitor vor mai ap\u0103rea \u0219i alte edi\u021bii str\u0103ine ale c\u0103r\u021bilor mele, edi\u021bii ale \u201dSolenoidului\u201d \u00een englez\u0103, olandez\u0103, norvegian\u0103 \u0219i bulgar\u0103, ale \u201eNostalgiei\u201d \u00een englez\u0103 \u0219i greac\u0103 etc., unele la edituri mari precum \u201ePenguin Books\u201d, \u201eRandom House\u201d sau \u201eSeuil\u201d. Fire\u0219te, toate aceste traduceri nu transform\u0103 automat c\u0103r\u021bile mele \u00een best-sellers mondiale. P\u00e2n\u0103 acolo e cale lung\u0103. Dar pot spune c\u0103 m\u0103 aflu pe un drum bun \u0219i sper s\u0103 pot scrie mai departe, cel pu\u021bin am aceast\u0103 mare dorin\u021b\u0103 dea-mi continua drumul \u00een literatur\u0103.<\/p>\n\n\n\n<div class=\"wp-block-image is-style-default\"><figure class=\"alignright size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/www.semndincarte.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/Melancolia-fr.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-2690\" width=\"183\" height=\"281\"\/><\/figure><\/div>\n\n\n\n<p><strong>Care sunt &nbsp;a\u0219tept\u0103rile pe care le ave\u021bi de la publicul francez? Cum au fost receptate \u00een acest spa\u021biu c\u0103r\u021bile dumneavoastr\u0103?<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">\u201eSolenoid\u201d a fost considerat o revela\u021bie \u00een toate \u021b\u0103rile \u00een care-a ap\u0103rut p\u00e2n\u0103 acum, Germania, Fran\u021ba, Spania \u0219i Slovacia. A fost pe primul sau pe primele locuri \u00een topuri \u0219i s-au scris lucruri minunate despre el. \u00cen Fran\u021ba a fost nominalizat la Prix M\u00e9dicis \u00c9tranger \u0219i a primit dou\u0103 premii, Prix Millepages \u0219i Prix Transfuges. A avut cronici elogioase \u00een, practic, toate marile ziare franceze. P\u00e2n\u0103 la el, pot spune c\u0103 scrierile mele s-au aflat \u00een Fran\u021ba \u00eentr-un con de umbr\u0103 din care am crezut c\u0103 nu vor mai ie\u0219i vreodat\u0103. Nici \u201eLulu\u201d (\u201eTravesti\u201d), nici \u201eDe ce iubim femeile\u201d, nici \u201eOrbitor\u201d (publicate de \u201eDeno\u00ebl\u201d), nici cele ap\u0103rute la editura \u201eP.O.L.\u201d, \u201eNostalgia\u201d, \u201eFrumoasele str\u0103ine\u201d \u0219i \u201eLevantul\u201d, nu au avut dec\u00e2t prea pu\u021bin\u0103 vizibilitate. Este foarte greu s\u0103 fii autor rom\u00e2n, totul e-mpotriva ta c\u00e2nd vrei s\u0103 ie\u0219i \u00een lume, dar asta e o poveste veche. Eu cred c\u0103 am mers pe un drum ascendent, dar cu imens efort \u0219i cu o \u00eencetineal\u0103 exasperant\u0103. Ast\u0103zi cred c\u0103 sunt respectat pretutindeni unde mi-am publicat c\u0103r\u021bile. A\u0219tept acum ca \u0219i \u201eMelancolia\u201d s\u0103 aib\u0103 parte de cronici bune, dar s-o vedem mai \u00eent\u00e2i publicat\u0103.<\/p>\n\n\n\n<div class=\"wp-block-image is-style-default\"><figure class=\"alignleft size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/www.semndincarte.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/Melancolia.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-2691\" width=\"210\" height=\"299\"\/><\/figure><\/div>\n\n\n\n<p class=\"justify\"><strong>Cele trei proze care fac parte din acest volum (\u201e<em>Pun\u021bile\u201d, \u201eVulpile\u201d, \u201ePieile<\/em>\u201d) citite \u00eentr-un mod anume par a nu se circumscrie unei geografii reale. De ce aceast\u0103 alegere de a povesti \u00eentr-un astfel de timp continuu, \u00eentr-un spa\u021biu parc\u0103 suspendat undeva, de o fragilitate cople\u0219itoare. Poten\u021beaz\u0103 starea de melancolie, e consecin\u021b\u0103 a ei?<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">Unde \u0219i \u00een ce loc se-nt\u00e2mpl\u0103 miturile, basmele, legendele, visele \u0219i halucina\u021biile? Nu \u00een realitatea care se vede cu ochii \u0219i se pip\u0103ie cu degetele. Realitatea nu e dec\u00e2t un alt vis al min\u021bii noastre, al\u0103turi de celelalte. Pentru minte, real este inputul pe care-l prime\u0219te, fie de la obiectele lumii, fie de la resorturile interioare ale sufletului. \u00cen vis, nu ne \u00eendoim c\u0103 ne afl\u0103m \u00een realitate. Lumea povestirilor mele se afl\u0103 \u00een craniul meu, ca \u0219i cea a romanelor mele. Doar c\u0103, dac\u0103 \u00een celelalte scrieri ale mele puteai localiza date concrete \u0219i precise: Bucure\u0219tiul cu str\u0103zile \u0219i cl\u0103dirile lui, figuri istorice reale etc., \u00een \u201eMelancolia\u201d au fiin\u021b\u0103 real\u0103 doar sentimentele, nuan\u021bele, pove\u0219tile \u00eempletite \u0219i despletite ca un mare vis continuu. Ne afl\u0103m \u00een subteran, \u00eentr-un enorm spa\u021biu al imaginarului omenesc. Cum spuneam, dac\u0103 \u00een \u201eSolenoid\u201d m\u0103 aflam \u00eenc\u0103 \u00een Bucure\u0219ti, de\u0219i unul deformat dup\u0103 propriile mele nevoi narative \u0219i vizionare, aici nu mai po\u021bi spune \u201esunt pe strada \u0218tefan cel Mare\u201d sau \u201efaptele se petrec \u00een anii 70\u201d. E o nou\u0103 realitate, supra- \u0219i sub-real\u0103, produs al imagina\u021biei, al dragostei \u0219i, fire\u0219te, al melancoliei&#8230;<\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\"><strong>Melancolia \u2013 un fluid care traverseaz\u0103 pove\u0219tile. La drept vorbind, ce o genereaz\u0103? A cui melancolie este de fapt? A copiilor din povestiri? A dumneavoastr\u0103?<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">Una dintre cele mai mari \u0219i mai influente c\u0103r\u021bi scrise vreodat\u0103 este \u201eAnatomia melancoliei\u201d a lui Robert Burton, scriere enciclopedic\u0103 \u0219i abstrus\u0103 despre un sentiment \u00eenvecinat cu depresia \u0219i nebunia. Jean Starobinsky are \u0219i el un superb eseu numit \u201eL\u2019encre de la melancolie\u201d, \u00een care \u00eencearc\u0103 s\u0103 defineasc\u0103 acest sf\u00e2\u0219ietor sentiment. Melancolia nu e nostalgie, nici triste\u021be, nici depresie, e un sentiment care plute\u0219te deasupra lor, un z\u00e2mbet amar ce \u00eenso\u021be\u0219te inexorabila ruinare a tuturor lucrurilor. El cuprinde experien\u021b\u0103, \u00een\u021belepciune, \u00een\u021belegere \u0219i-n cele din urm\u0103 acceptare a inacceptabilului. Au trecut exact treizeci de ani \u00eentre cele dou\u0103 c\u0103r\u021bi ale mele cu titluri aparent sinonime, \u201eNostalgia\u201d \u0219i \u201eMelancolia\u201d, c\u0103r\u021bi care-\u0219i r\u0103spund una alteia peste timp. Ele arat\u0103 c\u00e2t de mult (nu) m-am schimbat \u00een aceast\u0103 vreme. Ultima e cu mult mai bine scris\u0103 dec\u00e2t prima, dar prima are energia tinere\u021bii care-i d\u0103 aripi \u00een ciuda imperfec\u021biunilor ei stilistice. De fapt, niciodat\u0103 n-am scris mai bine, stilistic vorbind, dec\u00e2t \u00een \u201eMelancolia\u201d. Numai c\u0103, \u00een zilele noastre, c\u00e2nd scriitorii fug dup\u0103 subiecte \u0219i dup\u0103 faptul brutal, imediat, stilul e v\u0103zut mai cur\u00e2nd drept un fel de sl\u0103biciune. Totu\u0219i, credin\u021ba mea ferm\u0103 e c\u0103, dac\u0103 va r\u0103m\u00e2ne ceva din literatur\u0103, vor r\u0103m\u00e2ne c\u0103r\u021bile bine scrise.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\"><strong>A\u0219 intra \u2013 cu permisiunea dumneavoastr\u0103 \u2013 \u00een geneza acestei c\u0103r\u021bi. De la ce a plecat, c\u00e2nd s-a creat ea \u00een imagina\u021bie, cum s-a produs tot jocul acesta \u00eentre vizibil \u0219i invizibil, \u00eentre fluid \u0219i concret, cum a\u021bi organizat toat\u0103 recuzita din povestiri? E acolo \u0219i poveste, oniric, identific\u0103m \u0219i arhetipuri&#8230;<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">\u00cen versiunea rom\u00e2neasc\u0103, volumul cuprinde numai trei povestiri. Abia la edi\u021bia a doua, la anul, cartea va fi complet\u0103, a\u0219a cum vor fi \u0219i edi\u021biile str\u0103ine, ad\u0103ug\u00e2ndu-i-se \u00eenc\u0103 dou\u0103 texte.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">Prima povestire, \u201ePun\u021bile\u201d, e construit\u0103 \u00een jurul unor amintiri ale mele din primii ani \u00een care familia mea s-a mutat \u00een blocul din \u0218tefan cel Mare unde-am tr\u0103it apoi 25 de ani: structura apartamentului, radioul vechi cu clape de filde\u0219 \u0219i ochi magic, sentimentul de ireal al acelor camere ce p\u0103reau mereu doar ni\u0219te picturi sau fotografii lipsite de via\u021b\u0103. Nevoia mea de evadare dintr-o via\u021b\u0103 pe care-o b\u0103nuiam c\u0103 va musti de singur\u0103tate. Dependen\u021ba total\u0103 de mam\u0103, ne\u00eencrederea \u00een tat\u0103. Pe c\u00e2nd aveam vreo \u0219ase ani, mama a plecat \u00eentr-o zi, \u00een zori, la cump\u0103r\u0103turi \u0219i, din cauza unor \u00eencurc\u0103turi, nu s-a-ntors dec\u00e2t pe sear\u0103. Nu aveam telefon \u0219i nu avusese cum s\u0103 m\u0103 anun\u021be. A fost una dintre cele mai dramatice zile din via\u021ba mea. Am crezut c\u0103 i s-a-nt\u00e2mplat un accident \u0219i c\u0103 am r\u0103mas singur pe lume. Acest sentiment de singur\u0103tate disperat\u0103 e substan\u021ba primei povestiri din volum.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">\u201eVulpile\u201d e cu adev\u0103rat unul dintre textele mele pe care le pre\u021buiesc cel mai mult. E povestirea dedicat\u0103 surorii mele, despre care p\u00e2n\u0103 atunci nu scrisesem deloc. Centrul pove\u0219tii este sacrificiul: b\u0103iatul de zece ani accept\u0103 s\u0103-\u0219i \u00eenlocuiasc\u0103 fratele geam\u0103n mort ca s\u0103-\u0219i salveze sora r\u0103pit\u0103 de acesta \u0219i dus\u0103 \u00een lumea lui de ghe\u021buri eterne. Toat\u0103 povestea penduleaz\u0103 \u00eentre dou\u0103 lumi, cea de-aici \u0219i cea de dincolo. \u00centr-un fel, e o poveste cu strigoi, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 e vorba doar despre dragostea care \u00eenvinge spaimele \u00eentre care tr\u0103im. \u201eVulpile\u201d e un basm ce cuprinde \u00een sine un alt basm, e miezul de suferin\u021b\u0103 pur\u0103 al c\u0103r\u021bii mele.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">\u00cen fine, \u201ePieile\u201d e un mic roman cu adolescen\u021bi, \u00een seria povestirilor mele lungi din \u201eNostalgia\u201d \u0219i a romanului \u201eTravesti\u201d. Liceanul de cincisprezece ani care tr\u0103ie\u0219te-ntr-un ora\u0219 straniu \u0219i nelocalizat, pe care-l str\u0103bate zilnic cu tramvaiul, \u00eent\u00e2lne\u0219te feminitatea \u0219i se izbe\u0219te de ea ca de o enigm\u0103 irezolvabil\u0103. E o lume-n care b\u0103rba\u021bii n\u0103p\u00e2rlesc din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd ca insectele sau ca \u0219erpii, l\u0103s\u00e2ndu-\u0219i vechile piei pe umera\u0219e, \u00een \u0219ifoniere. Femeile, \u00eens\u0103, avea s\u0103 afle b\u0103iatul la cap\u0103tul unei complicate pove\u0219ti de dragoste, au un alt fel de metamorfoz\u0103, asem\u0103n\u0103toare omizilor ce se-nchid \u00een crisalide, de unde ies fluturii efemeri, dar nemuritori prin splendoarea lor. Ca s\u0103-n\u021beleag\u0103 feminitatea \u0219i sexualitatea, aceast\u0103 sfer\u0103 de \u00eenalt\u0103 poezie, liceanul coboar\u0103 \u00eentr-o lume subteran\u0103 \u00een care, \u00eentr-o catedral\u0103 abstrus\u0103, &nbsp;se oficiaz\u0103 un ritual solemn \u0219i grotesc. Cele trei povestiri sunt de fapt unul \u0219i acela\u0219i text, c\u0103ci sunt unite printr-o re\u021bea dens\u0103 de simboluri.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\"><strong>De ce trei povestiri? Cum le-a\u021bi ales? \u2013 este, de fapt, o singur\u0103 stare \u00een toate, una identic\u0103, le situ\u0103m cumva \u00een aceea\u0219i lume. Cum au venit \u2013 \u00eenainte sau dup\u0103 ce v-a\u021bi hot\u0103r\u00e2t asupra titlului?<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">Nu scrii tu c\u0103r\u021bile, ele se scriu singure, dup\u0103 o \u0219tiin\u021b\u0103 interioar\u0103 care nu este a autorului. La fel, o mam\u0103 nu \u0219tie nimic despre legile dup\u0103 care se dezvolt\u0103 f\u0103tul \u00een p\u00e2ntecul ei. Am scris povestirile din \u201eMelancolia\u201d \u00een ordinea \u00een care se afl\u0103 \u00een carte. Eu mai scrisesem \u201ebasme\u201d, unele se afl\u0103 \u00een \u201eOchiul c\u0103prui al dragostei noastre\u201d, pe altele le-am integrat \u00een \u201eSolenoid\u201d. Un basm e o poveste esen\u021bial\u0103, arhetipal\u0103, care, ca s\u0103 fie reu\u0219it\u0103, trebuie s\u0103 fie emo\u021bionant\u0103 \u0219i de neuitat. E unul dintre cele mai dificile genuri literare. La noi au scris basme culte Eminescu \u0219i Mircea Eliade, \u00eentre al\u021bii. Cel mai frumos basm al meu, \u201eA patra inim\u0103\u201d, e unul dintre v\u00e2rfurile scrisului meu. \u0218i \u00een \u201eMelancolia\u201d am p\u0103strat aceast\u0103 atmosfer\u0103. Titlul a venit firesc, pentru c\u0103, a\u0219a cum am spus, cartea e o anamnez\u0103 a \u201eNostalgiei\u201d de alt\u0103dat\u0103. Are mari avantaje, fiind universal \u0219i mereu rezonant. Pentru mine e foarte greu s\u0103 g\u0103sesc un titlu pentru o carte terminat\u0103, pentru c\u0103 titlul orienteaz\u0103 lectura \u0219i, inevitabil, las\u0103-n afar\u0103 mare parte din semnifica\u021bia unei c\u0103r\u021bi bogate \u0219i complexe. Prefer de aceea titlurile generice, formate dintr-un singur cuv\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\"><strong>Cum se scrie \u2013 \u0219i afirma\u021bia v\u0103 apar\u021bine \u2013 o astfel de \u201ecarte t\u0103cut\u0103\u201d? Pe alocuri pare un poem, unul intim.<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">C\u0103r\u021bile sunt de foarte multe feluri, de la c\u0103r\u021bi agresive, mizerabiliste, de dezinhibare a limbajului, p\u00e2n\u0103 la scrieri discrete \u0219i foarte artistice. Toate sunt legitime dac\u0103 autorul are talent \u0219i ceva de spus. Doar c\u0103 utimele au mai pu\u021bine \u0219anse s\u0103 ias\u0103 la suprafa\u021b\u0103, s\u0103 fie citite \u0219i iubite de oameni. Totul merge mai greu \u0219i mai \u00eencet cu ele, dar \u0219i mai sigur, dup\u0103 p\u0103rerea mea. O foarte bun\u0103 oper\u0103 discret\u0103, precum a lui Kafka sau a lui Trakl, de exemplu, poate rezista \u00een timp mai mult dec\u00e2t altele mult mai zgomotoase \u0219i poate fi citit\u0103 \u0219i de alte genera\u021bii, nu se uzeaz\u0103 moral \u0219i nici estetic. Depinde cum sunt scrise, \u0219i de cine. Ce conteaz\u0103 pentru mine \u00een cazul \u201eMelancoliei\u201d e c\u0103 e indiscutabil \u201ec\u0103rt\u0103rescian\u0103\u201d, c\u0103 nimeni n-ar fi putut-o scrie \u00een locul meu \u0219i c\u0103, \u00een privin\u021ba construc\u021biei textelor (care sunt \u00eentr-adev\u0103r de fapt un singur text), eu sunt mul\u021bumit, cred c\u0103 a\u0219a trebuiau s\u0103 fie.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\"><strong>Ce se ascunde \u00een carte, ce este dincolo de aceste texte? A\u021bi avut <em>nevoie<\/em> s\u0103 o scrie\u021bi?<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">Fire\u0219te c\u0103 da, e imposibil s\u0103 scrii o carte dac\u0103 nu sim\u021bi nevoia ca ea s\u0103 existe \u00een lume. Se zice c\u0103 autorii scriu c\u0103r\u021bile pe care-ar fi vrut s\u0103 le citeasc\u0103 \u0219i nu le-au g\u0103sit nic\u0103ieri. De aceast\u0103 ultim\u0103 scriere a mea \u00een proz\u0103 am avut nevoie cu asupra de m\u0103sur\u0103, pentru c\u0103 ea descrie un traiect al propriei mele copil\u0103rii \u0219i adolescen\u021be, pe care o sec\u021bioneaz\u0103 ca un tomograf \u00een trei imagini distincte: una de la v\u00e2rsta de cinci ani, alta de la zece ani, a treia de la cincisprezece ani. Fiecare imagine e o chakra, un centru de energie \u0219i o psihodram\u0103. Desp\u0103r\u021birea de mam\u0103 e \u00een centrul \u201ePun\u021bilor\u201d, mitul dublului \u00een \u201eVulpile\u201d \u0219i metamorfoza sexual\u0103 a adolescentului \u00een \u201ePieile\u201d. Ca \u0219i \u201eTravesti\u201d, \u201eMelancolia\u201d e un roman psihanalitic care se \u00eendeletnice\u0219te cu cele mai stranii aspecte ale sufletului nostru.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\"><strong><em>\u201eMelancolia este un anti-Solenoid, este cartea cea mai simpl\u0103 cu putin\u021b\u0103\u201d<\/em><\/strong><strong> \u2013 &nbsp;v\u0103 \u00eentreb \u00een ce m\u0103sur\u0103 \u201e<em>Melancolia<\/em>\u201d &nbsp;este o consecin\u021b\u0103 a \u201e<em>Solenoid<\/em>\u201d-ului, un fel de respira\u021bie interioar\u0103 dup\u0103 efortul celor 800 de pagini?<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">Dac\u0103 nu e\u0219ti autorul unor c\u0103r\u021bi separate, ci al unui singur text la care ai scris o via\u021b\u0103, vei observa repede c\u0103 scrierile tale sunt \u00eentr-o continu\u0103 negociere unele cu altele. Se confrunt\u0103, se aliaz\u0103, poart\u0103 r\u0103zboi unele cu altele sau \u00eencheie alian\u021be. Logica interioar\u0103 a scrisului t\u0103u \u00ee\u021bi dicteaz\u0103 ce trebuie s\u0103 scrii \u00een fiecare moment. Autorii sunt juc\u0103tori cu mai multe strategii ce tind s\u0103-\u0219i maximizeze \u0219ansele de a cre\u0219te \u00een proprii lor ochi. Ce lipse\u0219te p\u00e2n\u0103 acum scrisului t\u0103u? Iat\u0103 cea mai important\u0103 \u00eentrebare, la care uneori te str\u0103duie\u0219ti s\u0103 r\u0103spunzi timp de ani de zile. Eu am alternat, de obicei, texte foarte ample \u0219i \u201egrele\u201d cu scrieri mai delicate, mai poetice, mai \u201ealtfel\u201d, pentru c\u0103 dac\u0103 n-a\u0219 face a\u0219a m-a\u0219 trezi foarte repede epuizat, burned-out, cum se zice. Dup\u0103 \u201eSolenoid\u201d, care l\u00e2ng\u0103 \u201eLevantul\u201d \u0219i \u201eOrbitor\u201d e cea mai important\u0103 scriere a mea, ar fi fost imposibil s\u0103 m\u0103 apuc iar\u0103\u0219i de un roman uria\u0219. Joyce spunea de multe ori \u201eNu sunt un Isus Cristos al literaturii\u201d. Nici eu nu sunt, \u0219i nu sunt nici Joyce. \u201eMelancolia\u201d e ceea ce trebuia s\u0103 urmeze dup\u0103 \u201eSolenoid\u201d, \u0219i asta am \u0219i f\u0103cut: o carte u\u0219or de citit, cu o atmosfer\u0103 metafizic\u0103 \u0219i poetic\u0103 gen Chirico.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\"><strong>Care este leg\u0103tura dintre melancolie-fragilitate-singur\u0103tate? B\u0103iatul din \u201e<em>Pieile<\/em>\u201d era singur, \u201e<em>cel mai singur om de pe p\u0103m\u00e2nt\u201d&#8230;\u201ep\u00e2n\u0103 \u0219i el \u00eensu\u0219i \u00eel p\u0103r\u0103sise<\/em>\u201d, \u00een \u201e<em>Vulpile<\/em>\u201d exist\u0103 un joc al copiilor cu temerile&#8230;<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">Singur\u0103tatea \u0219i melancolia se hr\u0103nesc una din alta \u00eentr-un cerc din care nu exist\u0103 ie\u0219ire: \u201eSf\u00e2nt trup \u0219i hran\u0103 sie\u0219i, hagi rupea din el\u201d. Oamenii nu sunt f\u0103cu\u021bi s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 singuri. Singur\u0103tatea este \u00eenfometare social\u0103 ce poate duce p\u00e2n\u0103 la anorexie. Marii poe\u021bi sunt adesea anorexici social, asemenea artistului foamei despre care scria Kafka. Deprivarea de oameni are uneori acelea\u0219i efecte ca \u0219i deprivarea senzorial\u0103: halucina\u021bii \u0219i onirism cu ochii deschi\u0219i. E motivul pentru care chinuitoarea singur\u0103tate joac\u0103 rolul gr\u0103untelui de nisip nimerit \u00een carnea scoicii, unde provoac\u0103 o ran\u0103: \u00een jurul s\u0103u se rotunje\u0219te perla unei opere artistice. Singur\u0103tatea impregneaz\u0103 ultimele mele scrieri \u0219i a\u0219 spune c\u0103 este sentimentul meu dominant \u00een ultimii ani. Dar n-a\u0219 renun\u021ba la ea, pentru c\u0103 a\u0219 renun\u021ba astfel la ceea ce-mi d\u0103 putere, pentru c\u0103, dup\u0103 spusele apostolului Pavel, \u201esunt puternic c\u00e2nd sunt slab\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\"><strong>Unde a\u021bi situa volumul &nbsp;\u201e<em>Melancolia\u201d<\/em> \u00een contextul scrisului dumneavoastr\u0103? R\u0103m\u00e2ne\u021bi la aceea\u0219i afirma\u021bie \u2013 \u201eeste cea mai delicat\u0103 carte a mea&#8230;\u201d ? C\u00e2t este autobiografie \u00een ea?<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p class=\"justify\">E pentru mine, acum, o carte pe care trebuie s-o uit ca s\u0103 pot merge mai departe, cum mi-am uitat toate celelalte scrieri. Dar a\u0219 vrea mult ca m\u0103car c\u00e2\u021biva cititori ai ei s\u0103 n-o uite niciodat\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<div class=\"entry-summary\">\n\u00cen cadrul discursului de lansare, spunea\u021bi despre \u201eMelancolia\u201d &nbsp;c\u0103 este o carte care nu are voca\u021bia best-sellerului, care e cuminte, pasiv\u0103, care te a\u0219teapt\u0103 \u00eentr-un col\u021bi\u0219or. Este ca un schit. A fost \u00eens\u0103 un succes evident! \u0218i dovad\u0103, iat\u0103 \u2013 ve\u0219tile sunt nemaipomenite \u0219i v\u0103 felicit la r\u00e2ndul meu &#8211;&hellip;\n<\/div>\n<div class=\"link-more\"><a href=\"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/mircea-cartarescu-melancolia-e-una-dintre-cartile-mele-de-suflet-la-care-tin-enorm\/\" class=\"more-link\">Continue reading<span class=\"screen-reader-text\"> &ldquo;Mircea C\u0103rt\u0103rescu: \u201eMelancolia\u201d e una dintre c\u0103r\u021bile mele \u201ede suflet\u201d, la care \u021bin enorm&rdquo;<\/span>&hellip;<\/a><\/div>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":247,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[11],"tags":[],"class_list":["post-246","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-jurnalism","entry"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/246","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=246"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/246\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":491,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/246\/revisions\/491"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/media\/247"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=246"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=246"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=246"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}