{"id":234,"date":"2021-09-20T10:11:50","date_gmt":"2021-09-20T10:11:50","guid":{"rendered":"http:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/?p=234"},"modified":"2021-09-27T13:44:35","modified_gmt":"2021-09-27T10:44:35","slug":"victor-ieronim-stoichita-fara-eros-nu-exista-nimic-nici-omul-nici-arta-nici-cultura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/victor-ieronim-stoichita-fara-eros-nu-exista-nimic-nici-omul-nici-arta-nici-cultura\/","title":{"rendered":"Victor Ieronim Stoichi\u021b\u0103: F\u0103r\u0103 eros nu exista nimic. Nici omul, nici arta, nici cultura."},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Volumul dumneavoastr\u0103 \u2013 \u00een jurul c\u0103ruia vom construi acest dialog \u2013 analizeaz\u0103 ideea de corp \u2013 corpul ca paradigm\u0103, felul de a ne raporta la el, maniera \u00een care a fost perceput de-a lungul istoriei, proiec\u021bia sa \u00een art\u0103. \u00centrebarea mea este \u2013 de ce corpul?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

R\u0103spunsul e destul de simplu. M\u0103 simt implicat de ani de zile \u00eentr-o istorie a reprezent\u0103rii artistice \u00een  centrul c\u0103reia se afl\u0103  omul, \u00een  totalitatea lui.  Ca mai toate \u0219tiin\u021bele umane, acest demers \u00ee\u0219i propune ast\u0103zi s\u0103 sondeze realitate palpabil\u0103 a fiin\u021bei omene\u0219ti  dincolo de dicotomia corp \/suflet, trup\/spirit. Acum c\u00e2teva decenii a avut loc o r\u0103sturnare \u00een discursul despre om. Dac\u0103 \u00een mod tradi\u021bional credeam c\u0103 \u201eavem\u201d un trup , ni s-a ar\u0103tat dintr-o dat\u0103 necesitatea unei reformul\u0103ri radicale: nu avem <\/em>un  trup, ci  suntem<\/em>  trup. Sau mai precis: suntem \u0219i<\/em> trup. O istorie a reprezent\u0103rii artistice capabil\u0103 s\u0103 se \u00eenfrunte cu aceast\u0103 reorientare a devenit necesar\u0103  \u0219i eu \u00eensumi m-am confruntat cu ea \u00eentr-o serie de conferin\u021be care au avut loc la Universitatea din Chicago acum aproape dou\u0103zeci de ani \u0219i din care a rezultat o carte, ap\u0103rut\u0103 ini\u021bial \u00een Statele Unite \u0219i apoi \u00een traducere rom\u00e2neasc\u0103 la Humanitas \u00een 2011, sub titlul \u201eEfectul Pygmalion\u201d.  Actuala carte, intitulat\u0103 lapidar \u201eDespre trup\u201d reprezint\u0103 un alt palier al unei cercet\u0103ri care se afl\u0103 \u00eenc\u0103 \u00een curs.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ce m\u0103sur\u0103 este exhaustiv\u0103 analiza pe care o propune\u021bi in ultima dumneavoastr\u0103 carte?  \u00cen c\u00e2te alte feluri ne mai putem situa \u00een proximitatea unei astfel de analize? Structura\u021bi c\u00e2mpul problematic \u00een trei mari direc\u021bii: anatomii, redute, imaginar\u2026<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor am pus \u00een fruntea c\u0103r\u021bii un motto <\/em>din Montaigne care las\u0103 deschise toate \u00eentreb\u0103rile privitoare la corp. Ca atare, cartea mea nu dore\u0219te a fi \u00een nici un chip exhaustiv\u0103, ci dimpotriv\u0103. Ea \u00ee\u0219i propune o cercetare deschis\u0103 \u00een jurul \u201ecorpului ca reprezentare\u201d. \u201eSuntem\u201d \u2013 desigur \u2013  trup, dar ne-am confruntat dintotdeauna \u0219i \u00een mod acerb cu corporalitatea noastr\u0103. Am \u00eencercat s\u0103 descifr\u0103m corpul studiindu-i gesturile \u0219i comportamentul social,  scrut\u00e2ndu-i pulsa\u021bia \u0219i proiect\u00e2ndu-ne privirea dincolo de piele. Am \u00eencercat s\u0103-l \u00eent\u0103rim, construindu-i dispozitive de ap\u0103rare:  ve\u0219minte,  armuri,  tatuaje, p\u00e2n\u0103 \u00een pragul transform\u0103rii lui \u00eentr-o simpl\u0103 fantasm\u0103.  Cele trei direc\u021bii pe care am \u00eencercat s\u0103-mi structurez cartea corespund acestei polimorfii a trupului.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd devine trupul\/corpul din material, o idee? Sau, reformulez, dincolo de material, a existat \u0219i o idee ce a \u00eenso\u021bit aceast\u0103 materialitate \u0219i care este tributar\u0103 mentalit\u0103\u021bii \u0219i religiei?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Toate religiile \u0219i-au pus problema corpului. Cre\u0219tinismul, \u00een  spe\u021b\u0103,  nu e doar o religie a sufletului \u0219i a m\u00e2ntuirii lui,  ci \u0219i o religie a trupului. Mai mult dec\u00e2t  alte religii, cre\u0219tinismul este una a \u00centrup\u0103rii, de unde o serie infinit\u0103 de repercusiuni care au marcat \u00eentreaga noastr\u0103 cultur\u0103. Judecata de Apoi<\/em> a lui Michelangelo din Capela Sixtina \u2013 pentru a da doar un exemplu asupra c\u0103ruia z\u0103bovesc \u00een carte \u2013  este o extraordinar\u0103 medita\u021bie, marcat\u0103 desigur de nelini\u0219tile epocii \u0219i de angoasele personale ale artistului, \u00een jurul no\u021biunii de izb\u0103vire a trupului. <\/p>\n\n\n\n

Putem vorbi despre un ideal de corp? Exist\u0103 o reprezentare ideal\u0103, conform\u0103 cu toate tradi\u021biile cu mentalit\u0103\u021bile sau este o paradigm\u0103 tributar\u0103 gustului \u0219i\/sau istoriei?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Corpul omenesc, reprezentarea lui mental\u0103 \u0219i figurativ\u0103, sunt marcate de  istorie. Nu exist\u0103 un trup ideal sau un ideal al trupului universal valabil, ci doar o istorie a acestui ideal.  \u00cen fluctua\u021biile acestei istorii au jucat un rol esen\u021bial echilibrul \u00een care, la o anumita epoc\u0103,  s-au aflat  concep\u021biile noastre despre frumos, fertilitate, eros, putere.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen c\u00e2te feluri ne putem apropia de corp? Exist\u0103 perspectiva anatomic\u0103, cea artist\u0103\u2026 Sau, reformulez: ce \u00eenseamn\u0103 profunzimea trupului? Cum se poate studia\/reprezenta? Cum se ajunge la ea?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Imaginarul medical \u0219i cel artistic al corpului se plaseaz\u0103 pe paliere diferite, ceea ce nu exclude comunicarea lor. Marii arti\u0219ti ai Rena\u0219terii, printre care Leonardo da Vinci \u0219i Michelangelo, au fost \u2013se \u0219tie prea bine \u2013 pasiona\u021bi de studii anatomice, practic\u00e2nd \u00een ascuns disec\u021bia, \u00een pofida interdic\u021biilor ecleziastice, iar marii anatomi\u0219ti ai epocii, ca Andreas Vesalius, au f\u0103cut apel la arti\u0219ti \u00eensemna\u021bi (poate chiar la Ti\u021bian) pentru a le ilustra manualele. Etimologia greac\u0103 a \u201eanatomiei\u201d trimite la ideea de dezmembrare, pe c\u00e2nd arta este \u00een mod fundamental o tehnic\u0103 de compozi\u021bie, de re-prezentare a corpului viu. Ce raport poate exista \u00eentre profunzimea corpului, dezv\u0103luit\u0103 de privirea anatomic\u0103 \u0219i suprafa\u021ba sa examinat\u0103 \u0219i expus\u0103 de travaliul pictorului sau al sculptorului? Reprezentarea artistic\u0103 este (aparent) o problem\u0103 a suprafe\u021bei dar, dac\u0103 \u00eemi este permis paradoxul, a unei suprafe\u021be con\u0219tiente de ad\u00e2ncimea ei.<\/p>\n\n\n\n

V\u0103 referi\u021bi \u00een carte la anatomii, folosi\u021bi pluralul\u2026<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Tocmai. Acest plural obligatoriu prive\u0219te pe de o parte faptul c\u0103 imaginarul anatomic are la r\u00e2ndul s\u0103u o istorie, iar pe de alt\u0103 parte la faptul c\u0103 arti\u0219tii s-au raportat \u00een mod diferit la acest imaginar. Nu ar fi dec\u00e2t s\u0103 lu\u0103m \u00een considera\u021bie faptul c\u0103 primul teoretician important al artei renascentiste, Leon  Battista Alberti, extrem de atent la problemele reprezent\u0103rii corpului \u00een  pictur\u0103,  \u00eendeamn\u0103 arti\u0219tii s\u0103-\u0219i construiasc\u0103  personajele plec\u00e2nd  de la schelet, pentru a le acoperi abia apoi de carne si, \u00een cele din urm\u0103, de piele. Corpul pictural este \u00een Rena\u0219tere o \u201econstruc\u021bie\u201d,  \u00een care partea vizibil\u0103 nu este dec\u00e2t \u00eenveli\u0219ul unei profunzimi  invizibile.<\/p>\n\n\n\n

Pielea \u2013 de fapt, separ\u0103 sau une\u0219te? Este grani\u021ba eului, a trupului, a imaginarului reprezent\u0103rilor din art\u0103?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Psihanalistul francez Didier Anzieu este autorul unei c\u0103r\u021bi celebre care poart\u0103 titlul \u201eEul-piele\u201d (Le moi-peau<\/em>).  El a ar\u0103tat c\u00e2t de important\u0103 este epiderma omeneasc\u0103 \u00een contactul nostru cu lumea, de la pl\u0103cerea provocat\u0103 de contactele fericite \u0219i p\u00e2n\u0103 la idiosincraziile provocate de cele nefaste. Paul Valery este, la r\u00e2ndul lui, autorul unei butade pline de miez : \u201ePartea cea mai profund\u0103 a fiin\u021bei umane este pielea\u201d. \u00cen cartea mea m-am str\u0103duit sa r\u0103m\u00e2n \u00een domeniul reprezent\u0103rii artistice a \u00eenveli\u0219ului trupesc, ceea ce nu a fost \u00eentotdeauna u\u0219or, mai ales din cauz\u0103 c\u0103 arti\u0219tii \u00een\u0219i\u0219i nu s-au sfiit s\u0103 propun\u0103 un joc subtil,  altern\u00e2nd vizualul cu tactilul. Desenul lui Rafael \u0219i \u201etu\u0219a\u201d cromatic\u0103  a lui Ti\u021bian sunt poate manifest\u0103rile cele mai remarcabile alea acestui joc. <\/p>\n\n\n\n

\u0218i \u2013 nu m\u0103 pot ab\u021bine s\u0103 nu v\u0103 \u00eentreb \u2013 \u00eentr-o logic\u0103 a preferin\u021belor dumneavoastr\u0103, Ti\u021bian sau Rafael?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Ti\u021bian. <\/p>\n\n\n\n

De\u021bine primatul \u0219coala vene\u021bian\u0103 \u00een ce prive\u0219te reprezentarea c\u0103rnii, a materialit\u0103\u021bii?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103. Giorgione \u0219i Ti\u021bian sunt reprezentan\u021bii cei mai importan\u021bi ai acestei tendin\u021be \u0219i operele lor o dovedesc cu prisosin\u021b\u0103. Ei sunt secunda\u021bi de apari\u021bia unei teorii a artei care \u00eencearc\u0103 s\u0103 abordeze  pictur\u0103 ca art\u0103 culorii \u0219i implicit a trupescului. A\u0219a de pild\u0103, \u00een 1557 Lodovico Dolce, f\u0103c\u00e2nd apologia lui Ti\u021bian, considera deja \u00eencarnatul ca o culme a coloritului: \u201elucrul cel mai greu \u00een colorit \u2013 considera el \u2013  este imitarea carna\u021biei, care const\u0103 \u00een varietatea tonurilor \u0219i moliciune\u201d.  Actul pictural se \u00eencarc\u0103 astfel de senzualitate \u0219i percep\u021bia artistic\u0103 de erotism.<\/p>\n\n\n\n

Care ar fi rela\u021bia privilegiat\u0103 dintre trup \u2013 hedonism \u2013 reprezentare?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

F\u0103r\u0103 eros nu exista nimic. Nici omul, nici arta, nici cultura. Exista numai m\u0103\u0219ti ale erosului. Arta este una dintre ele.<\/p>\n\n\n\n

Corpul ca actor \u0219i \u021bint\u0103 a puterii \u2013 de ce era necesar\u0103 \u0219i o asemenea analiz\u0103?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Am abordat acest aspect \u00een cea de a doua parte a c\u0103r\u021bii, \u00een dorin\u021ba de a descifra  modul \u00een care cultura uman\u0103 a abordat corpul ca un obiect \u00een care raportul dintre putere \u0219i fragilitate este perpetuu. Fenomenul este  complex \u0219i a generat, a\u0219a cum m-am str\u0103duit s\u0103 ar\u0103t, o impresionant\u0103 armat\u0103 de dubluri \u0219i consolid\u0103ri, destinate s\u0103 protejeze (sau s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103) ceea ce este \u201eslab\u201d, fragil, vulnerabil \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, efemer: carnea, corpul, via\u021ba \u00eens\u0103\u0219i. Dispozitivele de ap\u0103rare ce \u00eent\u0103resc corpul uman sunt multiple: arme, armuri, plato\u0219e, dar \u0219i amulete \u0219i tatuaje. Cercetarea pe care am propus-o vizeaz\u0103 alian\u021ba lor sub semnul a ceea ar putea fi desemnat drept calitatea de protec\u021bie vizual\u0103 a umanului augmentat. Asist\u0103m la o adev\u0103rat\u0103 elaborare a unei \u201eantropotehnici\u201d complexe, culmin\u00e2nd \u00een crearea celor mai proeminen\u021bi str\u0103mo\u0219i ai actualilor (\u0219i viitorilor) cyborgi \u0219i \u00een fantasma \u201eprin\u021bului-fort\u0103rea\u021b\u0103\u201d. Mai mult dec\u00e2t scuturi concrete sau metereze efective, \u00eenfrunt\u00e2nd for\u021ba du\u0219manului \u0219i violen\u021ba atacurilor sale, \u201e\u00eenveli\u0219urile corporale\u201d studiate \u00een partea a doua a c\u0103r\u021bii sunt abordate \u00een calitatea lor de \u201eobiecte-metafore\u201d. \u00cen calitate de \u201efiguri\u201d ele sunt destinate s\u0103 blocheze, s\u0103 neutralizeze, respectiv s\u0103 paralizeze, o for\u021b\u0103 de un rang special, o \u201ealt\u0103 for\u021b\u0103\u201d, dar la fel de periculoas\u0103: for\u021ba privirii. Ne afl\u0103m aici, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u00een plin\u0103 istorie a reprezent\u0103rii, iar \u00eentrebarea cap\u0103t\u0103 o dimensiune paradoxal\u0103: cum se poate ar\u0103ta \u0219i ascunde, expune \u0219i proteja \u00een acela\u0219i timp?<\/p>\n\n\n\n

De la tatuaj la o discu\u021bie despre armur\u0103? Dincolo de protec\u021bie, ce reprezint\u0103 de fapt aceste simboluri?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Gra\u021bie studiilor antropologice ale  lui Alfred Gell despre tatuaj \u0219i celor ale lui Didier Anzieu cu privire la \u201eeu-piele\u201d, despre care vorbeam deja, suntem ast\u0103zi departe de vechea mentalitate care vedea tatuajul ca pe un obicei strict decorativ \u0219i esen\u021bialmente \u201eprimitiv\u201d. Gell \u0219i al\u021bii au argumentat amplu c\u0103 tatuajul e o strategie vizual\u0103 de interven\u021bie direct\u0103 asupra pielii persoanei care vizeaz\u0103 distinc\u021bia, protec\u021bia \u0219i imunitatea acesteia, o tehnic\u0103 ce \u00eent\u0103re\u0219te, \u00een principiu,  sacralitatea \u201e\u0219efului\u201d, garant\u00e2ndu-i, prin elaborarea unei anvelope de semne, integralitatea corporal\u0103 \u0219i impenetrabilitatea \u00een fa\u021ba oric\u0103rei primejdii, fie ea de ordin spiritual sau material. Tatuajul \u201eprotejeaz\u0103\u201d \u0219i \u201econstruie\u0219te\u201d.  La r\u00e2ndul meu m-am str\u0103duit s\u0103 ar\u0103t modul \u00een care tatuajul func\u021bioneaz\u0103 ca un fel de  armur\u0103 simbolic\u0103, ac\u021bion\u00e2nd \u2013 spre deosebire de tehnicile occidentale de durificare \u0219i protec\u021bie \u2013 direct asupra pielii, \u201ec\u0103lind-o\u201d, ca s\u0103 spunem a\u0219a, prin ritualuri dureroase, care creeaz\u0103 o carapace idealmente inexpugnabil\u0103, chiar dac\u0103 ea nu e constituit\u0103 dec\u00e2t din semne. Tatuajul tradi\u021bional investe\u0219te cu o putere absolut\u0103 semnele \u00eenscrise pe pielea nud\u0103. Dispozitivul de ap\u0103rare occidental opereaz\u0103, \u00een schimb, conjunc\u021bia dintre rezisten\u021ba material\u0103 a o\u021belului \u0219i eficacitatea simbolic\u0103 a semnelor \u0219i imaginilor.  Armura este \u0219i ea, \u00eenainte de toate, un obiect simbolic. Ea \u00eenvele\u0219te corpul, \u00eel forjeaz\u0103, \u00eel converte\u0219te \u00een statuie, \u00eel \u201esemnific\u0103\u201d.  At\u00e2t armura c\u00e2t \u0219i tatuajul au de a face cu reprezentarea artistic\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care creeaz\u0103  dubluri  corporale, simulacre animate.<\/p>\n\n\n\n

\u201eVizibilul nu este doar o problem\u0103 de suprafa\u021b\u0103\u201d \u2013 afirma\u021bi \u00een volum. Ce se vede \u0219i ce nu se vede pe trup? De exemplu, v\u0103 invit s\u0103 vorbim despre stigmatizare, despre vin\u0103, despre boal\u0103, despre team\u0103, despre durere\u2026<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Trupul viu este supus durerii \u0219i,  \u00een arta cre\u0219tin\u0103,  reprezentarea  Patimilor \u0219i apoi iconografia martirilor au abordat constant acest motiv. \u00cen cartea mea nu am putut aborda desigur aceast\u0103 tem\u0103 imens\u0103  \u00een integralitatea sa, dar am crezut de cuviin\u021b\u0103 s\u0103 ofer c\u00e2teva ecleraje specifice, oprindu-m\u0103 la fenomene  de excep\u021bie cum ar fi  de pild\u0103 analiza unui tablou de Ti\u021bian, care la o privire atent\u0103 las\u0103 s\u0103 se \u00eentrevad\u0103  faptul  c\u0103 a fost construit la r\u0103scrucea dintre o medita\u021bie spirituala \u0219i una estetic\u0103. Acest tablou,  care reprezint\u0103 \u201eBiciuirea lui Christos\u201d propune o dedublare constitutiv\u0103 \u00eentre martiriul c\u0103rnii \u0219i realizarea pictural\u0103 a martiriului. \u201eLoviturile de penel\u201d reiau \u0219i reproduc \u201eloviturile de bici\u201d, p\u00e2n\u0103 \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t spectatorul cu greu le poate distinge. M-a interesat \u00een acela\u0219i context \u0219i modul \u00een care arti\u0219tii s-au confruntat cu marea \u00eencercare de a reprezenta  trupul re\u00eenviat al M\u00e2ntuitorului, d\u00e2ndu-i uneori materialitatea marmurei (ca Michelangelo) sau  evanescen\u021ba  umbrei (ca Rembrandt).<\/p>\n\n\n\n

Fantasma este de fapt un trup f\u0103r\u0103\u2026 trup? A\u0219adar, putem vorbi despre trup \u00een absen\u021ba materialit\u0103\u021bii sale?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Putem vorbi despre  o \u201eimagine imaterial\u0103 a trupului material\u201d.  T\u0103r\u00e2mul fantasmelor e plin de asemenea imagini \u0219i arta este, \u00eentr-un anumit sens,  un \u021binut al \u00eenchipuirilor. <\/p>\n\n\n\n

Putem spune c\u0103 avem o percep\u021bie din ce \u00een ce mai superficial\u0103 despre trup? Ne dematerializ\u0103m \u00een postmodernitate? Dialog\u0103m pe re\u021bele sociale, pe gadgeturi, prin intermediul internetului sau telefoniei\u2026 Ne mai este necesar trupul?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

\u00cemi place sa cred c\u0103 trupul ne este \u0219i ne va fi necesar. Dar unul dintre pericolele care privesc \u201ecorpul postmodern\u201d este, a\u0219 spune, \u201ebifurcarea\u201d lui : prin robotizare, pe de o parte \u0219i prin \u201eaplatizare\u201d virtual\u0103 pe de alt\u0103 parte. Importan\u021ba pe care o asum\u0103 ecranul \u00een via\u021ba noastr\u0103 (\u0219i m\u0103 tem c\u0103 proliferarea lui \u00een contextul actualelor imperative de izolare imunitar\u0103 nu este dec\u00e2t  un prolog) ar trebuie \u00eentr-adev\u0103r sa ne nelini\u0219teasc\u0103. \u00cen mod cu totul \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u0219i, f\u0103r\u0103 a fi putut ini\u021bial b\u0103nui actualitatea  stringent\u0103 a temei, am abordat la sf\u00e2r\u0219itul c\u0103r\u021bii mele o medita\u021bie asupra duplicit\u0103\u021bii no\u021biunii de \u201eecran\u201d. Orice ecran e o suprafa\u021b\u0103 de proiec\u021bie \u0219i locul unor fantasme. \u00cen finalul c\u0103r\u021bii m\u0103 opresc asupra  ac\u021biunii din anul 2000 a unei artiste elve\u021biene, purt\u00e2nd titlul semnificativ de Open my glade<\/em> (\u201eDeschide\u021bi-mi lumini\u0219ul\u201d) sau Flatten<\/em> (\u201eA aplatiza\u201d), \u00een care Rist se imaginase prizonier\u0103 a  unui uria\u0219 ecran instalat pe un zg\u00e2rie-nor din New York. Locuitorii gr\u0103bi\u021bi ai New York-ului erau incita\u021bi s\u0103-\u0219i \u00eencetineasc\u0103 pa\u0219ii pentru a se confrunta cu un miraj \u0219i a se \u00eentreba ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu aceast\u0103 femeie, prizonier\u0103 \u00eentr-o cu\u0219c\u0103 de sticl\u0103 din care voia, cum era evident, s\u0103 scape. Azi, \u00een 2020, privit\u0103 la nivelul simbolic, confruntarea cu virtualitatea ecranului devine una dintre  problemele majore ale  lumii noastre.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/figure><\/div>\n\n\n\n

Not\u0103: Acest interviu a fost publicat \u00een premier\u0103 \u00een revista RAMURI, nr.6\/2020.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\nVolumul dumneavoastr\u0103 \u2013 \u00een jurul c\u0103ruia vom construi acest dialog \u2013 analizeaz\u0103 ideea de corp \u2013 corpul ca paradigm\u0103, felul de a ne raporta la el, maniera \u00een care a fost perceput de-a lungul istoriei, proiec\u021bia sa \u00een art\u0103. \u00centrebarea mea este \u2013 de ce corpul? R\u0103spunsul e destul de…\n<\/div>\n
Continue reading “Victor Ieronim Stoichi\u021b\u0103: F\u0103r\u0103 eros nu exista nimic. Nici omul, nici arta, nici cultura.”<\/span>…<\/a><\/div>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":233,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[11],"tags":[],"class_list":["post-234","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-jurnalism","entry"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/234","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=234"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/234\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":496,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/234\/revisions\/496"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/media\/233"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=234"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=234"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.simonapreda.com\/eng\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=234"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}